În Catedrala Mitropolitană din Iași, cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva, este așezată renumita Icoană harică a Maicii Domnului din ochii căreia au izvorât lacrimi din 1 februarie 1854 până spre sfârșitul lunii aprilie a acelui an. Documentele vremii menționează că din ochii Maicii Domnului curgeau lacrimi ce se prelingeau pe sfânta ei față, în jos, pe toată lungimea icoanei.

Icoana are un har special

Părintele arhimandrit Ioanichie spunea că această icoană ferecată în aur și argint, care are o istorie de aproape două secole „poartă un har special“. La această icoană, așezată în partea stângă a catedralei,  unde sunt adăpostite și moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, vin zilnic zeci şi zeci de credincioşi să-i ceară ajutorul sau să-i aducă mulţumire pentru ajutorul pe care l-au primit în momente de mare cumpănă.

Istoria icoanei  a început în vremea mitropolitului Veniamin Costachi

Istoria icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Catedrala mitropolitană din Iaşi a început pe vremea mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, cel care, după înscăunare a hotărât să înfiinţeze la Iaşi un seminar teologic. Seminarul de la Socola a fost prima instituţie de învăţământ secundar din Moldova în care s-a predat în limba română, deoarece până la acea dată,  în şcoli se preda în limbile greacă, slavonă sau alte limbi liturgice).

Minunea săvârșită de icoana care a lăcrimat

La 1 februarie 1854, într-o zi de miercuri, după ce s-a terminat Sfinta Liturghie, paracliserul a observat că din ochii Icoanei Maicii Domnului, din catapeteasma bisericii Socola-Iași, curg multe  lacrimi care se preling ca două șiroaie pe obraz. Această minune a  aflat-o și  episcopul din acea vreme, Filaret Scriban, rectorul seminarului. Acesta a văzut icoana, a cercetat-o cu amănuntul, a șters din nou chipul Maicii Domnului, apoi a încuiat biserica până seara la vecernie. Voia să constate  dacă mai plânge sfânta icoană. Seara, când au descuiat ușa bisericii,  rectorul cu toți profesorii au constatat că icoana a lăcrimat din nou ”cu două șiroaie de lacrimi pe față.” Atunci, uimiți,  au căzut în genunchi și au cântat paraclisul Maicii Domnului. Apoi s-au închinat și au sărutat sfânta icoană.

 „Ce să fie oare, că plânge icoana Maicii Domnului din biserică”, a spus paracliserul.

- „Poate este stropită cu aghiasmă, a răspuns eclesiarhul, că azi s-a făcut aghiasmă la Sfântul Trifon...”.

Au șters amândoi icoana, „dar ea din nou a început a  lăcrima din ochi, iar lacrimile se lăsau în jos, în două șiroaie.

Dintre persoanele mai deosebite care au venit să constate minunea și  au asistat la acest miracol, episcopul Melchisedec l-a amintit și pe colonelul Costin, din partea armatei Moldovei. Acesta a venit  în Duminica Ortodoxiei, în 1854, după Liturghie, a cerut o lumânare, a cercetat icoana, a șters-o cu un prosop, și în timp ce o privea la lumina palidă a lumânării, el a zărit că, ”în  luminile ochilor Maicii Domnului, se zăreau două puncte strălucitoare de briliant...” Întâmplarea l-a uimit pe colonel. El  și-a făcut semnul crucii, a sărutat icoana și a zis:  „Aceasta este o mare minune, părinților! Rugați-vă lui Dumnezeu”. [...]

Abia după trei luni, lacrimile s-au oprit

 

În luna aprilie,  icoana a lăcrimat mai rar, la 3, 5, 10 și chiar 15 zile și, până la sfârșitul lunii  lacrimile s-au oprit. Credincioșii au continuat să vină să sărute sfânta icoană, așa cum aleargă și în zilele noastre. Și fiecare credincios a primit și primește binecuvântare, ajutor în viața de familie, sănătate și ușurare a suferinței. De fiecare dată,  încrederea în mila  Maicii Domnului și a lui  Dumnezeu sporește.

Despre minuni de acest fel  s-a spus că  prevestesc întotdeauna nenorociri și primejdii mari , foamete, războaie, ciumă, năvăliri de alte neamuri – peste poporul păcătos. [...] Și aceste necazuri s-au adeverit.  

Icoana a fost mutată în catedrala Mitropolitană din Iași

Mai târziu, Mănăstirea Socola a rămas pustie, apoi a devenit spital pentru alienați mintal. De aceea, mitropolitul Iosif Naniescu a adus sfânta icoană de la Socola în Catedrala Mitropolitană din Iași, spre bucuria și mângâierea tuturor credincioșilor.

 

 

 

-