La data de 14 octombrie credincioşii din toate zonele țării, dar și din țările vecine vin în pelerinaj la Iaşi să se roage cu smerenie pentru sănătate și împlinirea dorințelor la moaştele Cuvioasei Parascheva. De când cinstitele sale moaște au fost aduse în țara noastră şi se odihnesc în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, pentru credincioșii din țara noastră, sfântul lăcaș este un loc de pelerinaj nu numai în ziua praznicului.

Cuvioasa Parascheva a fost cinstită de moșii și strămoșii noștri

De mai bine de  350 de ani, Cuvioasa Parascheva, ocrotitoarea românilor, este cinstită, mai ales în Moldova, de când cinstitele sale moaște  au fost aduse în țara noastră. Ca mărturie vie pentru cinstirea pe care strămoșii noștri i-au adus-o Cuvioasei sunt  zecile de biserici ortodoxe care-i poartă hramul.  În aceste sfintele lăcașuri, credincioșii se roagă la icoana făcătoare de minuni a Cuvioasei.

Credincioșii din țările vecine și românii se roagă împreună

Prin tradiţie, mulţi credincioşi din Bulgaria, Grecia şi Serbia vin la Iaşi în zilele când Cuvioasa este sărbătorită de credincioşii ortodocşi din ţara noastră. Împreună se roagă cu smerenie pentru sănătate, pentru spor în casele lor, dar şi pentru odihna rudelor plecate în eternitate.

Istoricul sărbătorii

Cuvioasa Parascheva s-a  născut în prima jumătate a secolului al XI în localitatea Epivata din Tracia ( aproape de Constantinopol- Istanbulul de astăzi) într-o familie de creştini înstăriţi.  Din copilărie, Cuvioasa îşi însoţea părinţii la biserică duminica, şi în zilele de sărbătoare. Când a împlinit vârsta de zece ani, ea a fost impresionată de cuvintele preotului, rostite la o liturghie de duminică. Atunci, preotul le-a amintit credincioşilor chemarea Mântuitorului Iisus: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie (Marcu 8-34)”. Acea slujbă a influențat destinul tinerei Parascheva pentru că  atunci ea a simţit că trebuie să-i  ajute pe cei săraci şi să-L slujească pe Mântuitorul Iisus cu tot devotamentul. De aceea, în repetate rânduri, Cuvioasa a dăruit săracilor hainele sale şi s-a îmbrăcat cu hainele modeste ale acestora.

După moartea părinţilor, Cuvioasa și fratele ei, un apreciat episcope, au moștenit o impresionantă avere. Partea care i se cuvenea, Parascheva a împărţit-o săracilor şi a ales calea Pustiei, îndreptându-se spre ţinutul Pontului.  În ”Cartea românească de învățătură” a mitropolitului Varlaam  (apărută în anul 1643 la Iași) se menţionează că tânăra Parascheva a fost un sprijin material şi moral pentru săracii din Epivata, localitatea ei natală.

În Mănăstirea Maicii Domnului,  Cuvioasa Parascheva s-a călugărit

În apropiere de Constantinopol, Cuvioasa a fost impresionată de Mănăstirea Maicii Domnului din localitatea Heracleea și a hotărât să   intre  în monahism. În acest lăcaș Cuvioasa a petrecut cinci ani. De aici, a pornit în pelerinaj în Ţara Sfântă, pe urmele Mântuitorului Iisus  și ale Sfinților apostoli. În urma acestei experineţe duhovnicești, tânăra călugăriţă s-a nevoit cu postul şi cu rugăciunea într-o mânăstire de maici în pustiul Iordanului. Dar, la vârsta de 25 de ani, un înger i-a dat povaţă să se reîntoarcă în ţinutul natal.

Ascultând povaţa îngerului, Cuvioasa a revenit în Epivata

În cazania Sa, Sfântul Varlaam consemnează un mesaj divin: „Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”. Influențată de mesajul mesajul îngerului și de cazania Sfântului Varlaam, tânăra călugăriţă s-a întors în localitatea natală petrecându-și timpul în rugăciuni. Nimeni din localitatea natală nu știa cine este, din ce familie provine şi ce viaţă smerită a dus în credinţa lui Hristos.

După doi ani petrecuți în anonimat, Cuvioasa a plecat la Domnul

Cuvioasa a petrecut doi ani  pe meleagurile natale, în anonimat. La vârsta de 27 de ani Cuvioasa a plecat la Domnul. Localnicii au îngropat-o ca pe o creştină. Mai târziu, trupul Cuvioasei a fost descoperit printr-o fericită întâmplare.

Cum a fost descoperit trupul Cuvioasei

Potrivit tradiţiei locale, un marinar a murit pe o corabie şi valurile i-au aruncat trupul pe ţărm. Atunci, un creștin din zonă ( cu numele de Gheorghe, așa cum precizează documentele religioase consemnate de contemporani), a insistat în rândul localnicilor ca marinarul să fie îngropat după rânduiala credincioşilor din localitate. Pe când se săpa groapa, pentru înhumarea marinarului, localnicii au descoperit trupul Cuvioasei neputrezit, emanând o mireasmă specifică moaştelor. Cu toţii au hotărât s-o înhumeze pe tânăra necunoscută alături de trupul corăbierului. La scurt timp, Gheorghe, creştinul care a săpat groapa, a visat o împărăteasă, aşezată pe un scaun luminos, înconjurat de îngeri. În vis, împărăteasa îl mustra pe Gheorghe, creştinul care a săpat groapa, şi-i spunea că trupul ei neputrezit să fie aşezat la loc de cinste.

Moaștele Cuvioasei au fost așezate în Biserica Sfinții Apostoli

Localnicii din Epivata  au respectat dorinţa împărătesei din vis, care era chiar Cuvioasa Parascheva, și i-au așezat moaştele în Biserica Sfinţii Apostoli din Epivata. În acest loc de închinare, moaştele Cuvioasei au rămas timp de 200 de ani. În tot acest interval, documentele vremii consemnează semnele primelor minuni, care au apărut în toate lăcaşurile de cult, acolo unde erau strămutate moaştele Sfintei: în cetatea Târnovei, apoi la Belgrad, iar din secolul al XVI-lea, la Constantinopol, aşa cum povesteşte Meletie, Mitropolitul Atenei.

Domnitorul Vasile Lupu a adus moaştele Cuvioasei la Iaşi

În anul 1641, Partenie, Patriarhul Constantinopolului, a primit 250 de pungi de galbeni de la domnitorul Vasile Lupu. Acesta trebuia să achite datoriile Patriarhiei faţă de Fanarul din Constantinopol, unde moaştele Cuvioasei erau adăpostite de Patriarhie. În semn de recunoştinţă, Patriarhul Partenie, zis cel Bătrân, împreună cu Sfântul Sinod i-au dăruit domnitorului moaştele Cuvioasei. După aceea, domnitorul Vasile Lupu a trebuit să mai plătească alte 300 de pungi de galbeni Porții  Otomane, pentru a primi învoirea să aducă sfintele moaşte în Moldova şi să fie însoţite de un capugibaşa, un comandant al oştirii otomane, împreună cu ofiţerii săi. Respectând aceste condiţii, moaştele puteau fi aduse la Iaşi, deoarece la turci era interzisă strămutarea unui mort pe o distanţă mai mare de trei mile, cu excepţia trupului unui sultan. După aceste eforturi financiare, cinstitele moaşte ale Cuvioasei au fost aduse la Iaşi. Pe tot traseul, credincioşii au întâmpinat racla cu sfintele moaşte cu mare bucurie. Sfintele odoare au fost aşezate în biserica Mânăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi.”

Dovada unei minuni: moaştele au rămas nevătămate dintr-un incendiu

În Biserica Mănăstirii ”Sfinții Trei ierarhi”s-a petrecut o minune în urma căreia moaştele Cuvioasei au scăpat nevătămate dintr-un incendiu. Focul a izbucnit de la un sfeşnic, aşezat la catafalcul Sfintei, în paraclisul Mânăstirii Sfinţii Trei Ierarhi în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888. În incendiu, s-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul şi sfintele moaşte, deşi erau învăluite de jăratic, au rămas neatinse de foc, iar dovada acestei minuni se păstrează și astăzi. După acel incendiu,  moaştele Sfintei au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi. De atunci, în acest sfânt lăcaș vin să se închine, şi să-i ceară ajutorul Cuvioasei, mii de credincioşi din Moldova, din ţară şi din străinătate.

În România există două lăcașuri care adăpostesc moaştele Cuvioasei Parascheva

În ţara noastră există două lăcaşuri sfinte care adăpostesc racle cu moaştele Cuvioasei: La Iaşi, în Catedrala Mitropolitană şi în Bucureşti, în Biserica Sfânta Vineri Nouă, unde este aşezată la loc de cinste o raclă cu o părticică din cinstitele Sale moaşte.

La ceas de sărbătoare

La ceas  de sărbătoare, părinntele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot care slujeşte în sfântul lăcaş, ne adresează un cuvânt de învăţătură: „Fiind mare sărbătoare să ascultăm ce zice cântarea: „Bucură-te Cuvioasă Maică Parascheva, mult folositoare, mult ajutătoare”. Pentru că a trăit printre noi, ştie durerile noastre, ştie necazurile mamelor şi necazul celor săraci. În zi de sărbătoare, când este pomenită Maica Parascheva, credincioşii vin în număr mare, mai ales că-i simţim şi prezenţa fizică în biserica noastră, Cuvioasa având aici o părticică din sfintele ei moaşte. Ne putem înălţa gândul sublim către Maica Parascheva, atingând sfintele sale moaşte, ca rugăciunea noastră să fie ascultată cu mult spor. Şi anul acesta, să ne bucurăm, cu mic , cu mare, de aleasa sărbătoare a Cuvioasei noastre, binecuvântată de Dumnezeu nouă, tuturor oamenilor pentru a ne smeri mai mult şi pentru a iubi pe aproapele nostru din tot sufletul şi din tot cugetul nostru. Şi, precum viaţa cărbunelui este împrospătată de mireasma smirnei, tot aşa sărbătoarea Sfintei Cuvioase ne împrospătează nădejdea împlinirii lucrărilor noastre”.