Luna mai aduce cu sine parfumul puternic şi dulce al florilor de salcâm, care te cuceresc de îndată cu mireasma lor. Inflorescenţele albe au proprietăţi terapeutice, vindecând boli din cele mai diverse.

Cunoscut sub denumirea de Robinia Pseudoacacia, salcâmul e originar din America de Nord, de unde s-a răspândit în toată Europa şi Asia. În România, el creşte în zonele de câmpie şi de deal. Florile se recoltează în scopuri medicinale, pe vreme însorită. Se ţin la uscat în încăperi bine aerisite sau în poduri. Ele conţin uleiuri esenţiale, vitamine şi săruri minerale. Administrate sub formă de infuzie, ulei esenţial, pulbere sau decoct, florile au proprietăţi antitusive, antiseptice şi antinevralgice.

Calmează tusea

Datorită conţinutului său de ulei volatil, floarea de salcâm este un remediu eficient împotriva tusei. Infuzia, preparată dintr-un pumn de flori uscate la un litru de apă fiartă şi consumată la o temperatură nu foarte ridicată, calmează crizele de tuse convulsivă. La fel de bună este şi mierea de salcâm, care are rol antiseptic şi poate fi folosită în combinaţie cu ceaiul călduţ.

Combat constipaţia

Dacă suferi de constipaţie, prepară o pastă din 10 linguri de flori uscate, pe care le macini ca să obţii o pulbere şi o amesteci cu 5 linguriţe de miere de salcâm. Consumă această pastă în fiecare zi, dimineaţa, 2 luni la rând.

Vindecă rănile

Usucă florile, apoi macină-le. Pentru a grăbi vindecarea unei răni, aplică pulberea obţinută prin măcinarea florilor direct pe tăietură. Pulberea are efect calmant şi favorizează refacerea ţesutului lezat.

Alungă insomniile

O infuzie din flori de salcâm consumată seara are efecte sedative şi poate reduce anxietatea. Dacă ai un somn agitat şi nu reuşeşti deloc să te odihneşti, încearcă să bei în fiecare seară o ceaşcă de ceai din flori de salcâm, îndulcit cu puţină miere. Prepară-l din 2 linguri de flori la un litru de apă clocotită.