Scrisorile lui Stanca. De profundis: Nae Manea
Trei ani fără tine, Nae! Azi, 15 decembrie. Nici nu știi - nici nu ai cum să știi - de câte ori te-am pomenit cu prietenii comuni. Cu Lucian, care a scris o carte minunată despre tine; cu Stan din Săbăreni despre petrecerile, cumetriile noastre rapidiste; cu Mario, măcar la telefon. Și... fără Moțu Pittiș, care era fascinat de jocul tău de ”Mutulică”, așa cum te poreclea el, pomenind seara aceea minunată din anii ‘80 , de la ruda lui Bolboja. Amintiri...
Nae, ce aiurea ai plecat dintre noi! Tocmai devenisem colegi de platou la emisiunea lui Horia Ivanovici și te-ai grăbit... Dar, parcă această despărțire a prevestit ceva. Și nu ceva bun. Rău. Un rege franc zicea “După mine potopul”. După tine, care ai fost tot un Rege giuleștean, s-a chiar întâmplat. S-a pornit Potopul. S-a ales praful de echipă. Și, acuma rapidiștii încearcă să-l recompună, repornească. Culmea e că el s-a frânt în mai multe garnituri. Care se întrec. Nu se poate trece peste niște orgolii. Așa e viața. Lasă-i să se-ntreacă. Fotbalul e competiție. Concurs. Cine ajunge primul, tot os de cale ferată va fi ...
Eu am optat pentru Academia Rapid. Unde-s Pancu, Nico, Schumi, Miți, Burcea și devotatul până la moarte, masorul Gică Păun; unde primarul Tudorache, al Sectorului Unu, a pus riscant umărul; unde câțiva oameni cu bani și drag de echipă au venit alături. Totul merge bine ...de nu am avea din nou paiu în ochi - Steaua lui Marius Lăcătuș. Cu care am făcut egal. Steaua aceasta e a Armatei. Noi, ai Primăriei de Unu. Se zice - și multe mangafale comentează - că suntem echipă de partid, că urmăm pe vechii comuniști... E, spune tu, Nae, ce gogomani! Păi câte titluri am luat noi sub comunismul ”nostru”? Dar, o echipă trebuie să trăiască, nu? De ce mă plâng? Fiindcă orice rival, dușman, inamic, în ura lui, nu are rațiune. Filozofez glumeț: rațiunea urii este ura... Și că, până la ură, totul se rezolvă simplu - prin competiția directă. Sportivă. Prin meci. Confruntare. Adică, luptă. Tu știi mai bine că ai fost în ogor, acolo. Ba, ai jucat și la ambele echipe, dar ai rămas giuleștean... Căci, pot povesti sute de faze cu tine în cursă, cu tine dând pase de geniu, dar mai ales cu tine dând goluri. Băgând capu-n pământ și nasul în stern... să fii mai aerodinamic, înnodând pădurea de tibii din jur, pasând sau marcând.Nae, îmi este dor de tine! Căci, tu și numai tu, ești cel mai apropiat caz de celebritate giuleșteană. Mai sunt și alții în istorie: Gyussy Baratki, Bazil Marian, Take Macri care de la Paris sau Atena, la peste 90 de ani ne urmărește aproape, Nae Georgescu, Niki Dumitriu, Puiu Ionescu, Nelu Motroc, Bebe Năsturescu, Sandu Neagu...dar dintre toți tu ești - fatalmente - Alesul Proniei. Căci, tu ai murit prea tânăr, prea îndrăgostit și prea aproape de eterna ta iubire, Rapid...Te pup pe spiritul tău mereu viu, pe care-l simt adesea că zboară deasupra Giuleștiului!
