Dacă îmi place la tine ceva - deşi ai destule calităţi e că faci nunţi de pomină. Aşa cum, de pildă, în folclorul nostru se zice că fac oltencele înmormântările…! Nunţi pline de poveşti cu feţi frumoşi, cu fete mari, împiciorogate cu cracii lungi căzuţi parcă din ceruri; cu şezutul rotund şi tare cum răsăritul de soare; sânii bogaţi ca holda vara… inseparabile, ca două emisfere de Magdeburg. Cu opulenţă, meniuri de basm… exotice de zici că au bucătărit îngerii; şi cu lume - snobilimea română, nene! - luminată, întunecată, bună, ne- bună… bani să aibă!

Nu mai pomenesc de hainele miresei. Şi ale tale. De unde sunt, de la ce case grele şi mamăăăă cât costă!? Nu prea e preţ pentru românul de rând, ar zice românul de rând… Dar, tu nu eşti un om de rând, asta să-nţeleagă cârcotaşii. Ginerică ce-l priveşti/nu e om de rând,/el este Mutu - al Ţării Româneşti.” Vei face o nuntă să se ducă buhul, să se pomenească. Ca un gol dat Italiei. Fiindcă, la noi, la români, asta se spune după: cum erau mirii? Cât a dat Naşu la strigare; cât s-a strâns pentru tânăra familie.
Sau aşa ar trebui să fie. Dar cum tu nu eşti oricine s-or mai schimba din obiceiuri. Iată, mă gândeam, că fiind a treia nuntă cu fast - nu te laşi, nu te laşi… - după ce la prima erai boboc, la a doua nu era-n ţară, mireasa fiind o extracomunitară, acum, că te fixaşi pe pământ românesc, ţi-ar fi prins bine o nuntă neaoşă. Una d-aia, la ţară, la cort. Deşi, fie un cort de circ şi poate tot neîncăpător… Cu straie populare. Lăutari. Ţigani de pământ. Ea, cu fote şi ii, tu cu iţari şi cu haine de dimie. Cu vin de ţară şi ţuică de prună-prună de Piteşti/- că d-acolo eşti! - proaspătă din recolta asta. Cu curcani d-ăia mari, ciorbă de potroace, dovleac copt la desert şi seminţele lui prăjite. Bucate româneşti.
Că mă ia groaza, fir-ar al dracu’ dă “snobizm”. Cum o fi să bagi în tine ca nuntaş, citez: “piept de raţă şi piure cu trufe, sos de miglas cu vin de Porto/ceafă de porc cu sos de miglas (ceafa de porc este marinată timp de şapte zile, cu ierburi aromatice şi crustă de chimen)/muşchi de curcan, învelit în panceta, cu sfere moleculare din gorgonzola şi pulbere de vin roşu cu sos de fructe de pădure şi mere”.
Vezi să nu-ţi râmâie-n gât sferele alea moleculare… Dar cum dracu’ să bei tu, Adi Mutu, pulbere de vin roşu… că mor de râs? E treaba ta, nu prea e mâncare. E fiţe... Cu gorgonzola matlasată, frate! În fine, casă de piatră! Şi, măcar la următorul botez, că le ai cu pruncii, mai dă-o şi tu pe româneşte. Hai România!