Scrisorile lui Stanca. Dragă Paul Surugiu

Dragă Paul Surugiu,

Expoziția ta de pictură uimește. În nebunia existențială a acestui secol turbat, în care tu ești deja o figură de succes - mai puțin pentru snobi - eu cred că i-ai lovit pe strâmbăreții din nasuri la muzica ta, cu un pumn zdravăn. Fuego pictează! Ai deschis o expoziție de pictură. Nu am știut că în tine zace un copil mare, care năpădit de culori, mai și pictează! Credeam că muzica în care arăți, denoți, conoți o stare continuă de efervescență, îți e suficientă. Ete, nu! Ai o sensibilitate prelungită-n artă. Un preaplin care impresionează. Grația florii are destule puncte comune cu muzica. Aerul degajat de parfumuri are muzica lui. La fel, culorile florii sunt cvasi-identice cu sunetele. Nu e deloc aiurea când, vorbind de muzică, se folosește ades vocabula ”cromatica”. Electronic, nu o dată s-a ilustrat această sinestezie, privind muzica culorii și culoarea muzicii.Tu, chiar te-ai cantonat strict cromatic la flori. Lucrările tale sunt rupte nu din Rai, ci din câmp. Un tablou - o fâșie de câmp. O bucată de câmp - o poieniță ruptă din Rai. Un Rai al ochiului. De aici încolo, cred că trebuie să te ocupi mai profund de arta-ți Principală - Muzica. Dar…! La marile spectacole măcar, să nu o mai văduvești de culorile tale. Să meargă împreună. Braț la braț. Muzica și buchetele de flori ale lui Surugiu. Concert de muzică de Fuego… ilustrată cu flori de câmp… Fain! Ar fi o idee. Căci tablourile tale sunt parcă o simfonie a câmpiei de primăvară. Aia nesfârșită, bogată-n culori și clorofile. Mirosind a Eden. Nu știu cum să spun, Paul, dar de aici lipsește fizic poezia aceea implicită… Nu ești primul cântăreț, muzician care se extinde pe oceanul artei. Gheorghe Zamfir scrie poezie, pictează. Mă gândesc, trecând de granițe, la versurile poetului James Douglas, nimeni altul decât celebrul, nemuritorul Jim Morrisson de la Doors. Sau la poemele pe care le cântă cu o deosebită sensibilitate Leonard Cohen. Artist pe care eu l-am perceput mai întâi ca poet până să-i descopăr, ascult songurile…Iată, și-n cazul tău, muzica interferează cu pictura. Confluență miraculoasă. Sper ca extensia să nu rămână la natură statică cu flori, să fie și altceva. Oricum, se străvede că simțul tău cromatic e legat indisolubil de cel muzical. Fac chiar o mirabilă pereche.