În cazul în care partenerul a mai călcat strâmb în trecut, dar ai decis să-i mai acorzi o şansă si să continui relaţia, fie de dragul vremurilor bune, fie de dragul copiilor, gelozia şi posesivitatea pot apărea de teama de a nu fi rănită şi înşelată din nou. Însă, dacă partenerul a fost întotdeauna fidel şi totuşi te regăseşti chinuită de gândurile negative, cauzele pot avea rădăcini în experienţele trecute când ai suferit din cauza minciunii sau trădării.


Cu toate acestea, nicio experienţă dureroasă din trecut nu reprezintă o justificare pentru a provoca în continuare suferinţă, atât ţie, cât şi relaţiei în sine. Cu cât ne temem de infidelitatea partenerului şi încercăm să ne salvăm relaţia lăsându-ne ghidate de suspiciune şi posesivitate, cu atât partenerul va simţi că are nevoie de libertate şi se va distanţa de relaţia „sufocantă.

Cu cât acesta se va distanţa, cu atât devenim mai geloase şi mai posesive. Este un cerc vicios în care suferinţa nu este numai de o parte, ci îi afectează mai mult sau mai puţin pe ambii parteneri, mai ales că forma observabilă în care cele două sentimente se manifestă este cearta şi încercarea de a-l controla pe celălalt. În final, poate duce la pierderea încrederii partenerilor unul în celălalt şi la despărţire.

Un lucru este cert, ambele sentimente sunt instinctive şi provin fie din nesiguranţă în forţele proprii, fie din neîncrederea în partenerul de viaţă sau teama de a nu fi singuri.

Loading...