Abordarea subiectelor tabu, într-o relaţie, poate fi înşelătoare. Ceea ce constituie cea mai mare provocare este că un subiect tabu este mereu înconjurat de un soi de înveliş atrăgător şi incitant, mai întâi pentru cel care dezvăluie sau iniţiază discuţia, şi mai apoi pentru cel căruia îi este lansată provocarea. Astfel că subiectele tabu au această aură de periculozitate de care suntem conştienţi şi care acţionează aproape magnetic asupra noastră în unele contexte. Asta e ceea ce ne face să abordăm subiectele tabu; singura problemă e ce se întâmplă după.


Subiectele tabu într-un cuplu pot varia de la o infidelitate recunoscută la relaţionarea diferită a fiecăruia dintre parteneri cu o persoană din cercul de apropiaţi şi până la pierderea unei sarcini. Sigur că gravitatea subiectului depinde de însemnătatea pe care acesta o are pentru fiecare dintre parteneri. E drept că unele tabuuri pot genera fisuri care, în timp, şi alimentate de alte nemulţumiri, pot conduce la rupturi.

De exemplu, adesea cuplurile care trec prin pierderea unui copil ajung să se despartă pentru că, deşi nu recunosc în mod conştient, fiecare îl învinovăţeşte pe celălalt şi simt că au contribuit la un eşec. Dar, pe lângă astfel de situaţii cu implicaţii emoţionale profunde, există şi tabuuri cu care relaţiile pot continua fără a genera probleme. E vorba de acele lucruri care nu e neapărat să fie vorbite, sunt deja ştiute de către ambii parteneri şi nu pot fi schimbate.

În cuplurile fericite, pot fi luate drept mici excentricităţi ale partenerului; regula de aur este ca un tabu să nu devină subiect de frustrare pentru unul dintre parteneri. Atunci, problema se poate adânci şi poate crea distanţă emoţională. Astfel încât e bine ca partenerii unui cuplu să aibă subiecte tabu, atâta timp cât comunicarea între cei doi este bună şi tabuurile sunt acceptate şi înţelese cu adevărat.

 

 
 
Loading...