Cum pot gestiona părinţii relaţia cu copiii în perioada pandemiei. Sfaturi de la psihologi
Pandemia de coronavirus e puternic resimţită nu doar de părinţi, ci şi de copiii de toate vârstele. La unii dintre ei, pandemia a dat naștere sau a accentuat anumite emoții, precum anxietatea, furia, stresul și incertitudinile. Deși au mecanisme proprii prin care fac față acestora, în condițiile în care școlile sunt închise, ei sunt acum obligaţi într-un fel sau altul să stea departe de prieteni și de sistemul care îi ajută. Așa că, în acest moment, copiii au nevoie să se simtă iubiți și sprijiniți de părinţi mai mult ca oricând.
Daniela Dumitrescu, psiholog şi psihoterapeut, ne spune cum pot părinţii gestiona relaţia cu copiii în această perioadă complicată.
"Momentul pandemic este un agent stresor și pentru copii, nu doar pentru adulți. Și copiilor viața li s-a dat peste cap: nu-și mai văd prietenii, nu mai merg la școală, nu înțeleg ce se întâmplă, plus că absorb îngrijorările părinților și trăiesc într-un mediu plin de informații negative. Ritmul vieții lor (ca și al nostru, de altfel) curge diferit, iar lipsa perspectivei generează un sentiment sâcâitor și angoasant.
Copiii au nevoie de stabilitate, consecvență și constanță pentru a se dezvolta armonios. Pandemia a atacat exact miezul acestor nevoi bazale, ceea ce zgâlțâie din temelii tot edificiul psiho-emoțional aflat în plină dezvoltare, iar copiii au reacționat în funcție de capacitatea lor de reziliență: unii au internalizat, adică au dus emoțiile spre interior – manifestându-se mai degrabă în sfera comportamentelor depresive (izolare, plictis, hiper sau hiposomnie, lipsa plăcerii, etc.), alții au externalizat, adică au scos emoțiile în exterior, devenind furioși, exprimându-și frustrarea spre ceilalți și cum părinții sunt cei mai aproape, ei devin principalul spațiu de deversare.
De altfel, din ce în ce mai multe studii demonstrează faptul că violența domestică a crescut cu peste 50%, deci implicit și violența asupra copiilor a crescut îngrijorător. Ce putem face?
Mai întâi trebuie să înțelegem ce se întâmplă și să conștientizăm faptul că există un impact negativ și asupra copiilor. Apoi, felul în care gestionăm furia copiilor depinde și de vârsta lor, dar și de abilitățile noastre parentale, de cât de bine ne cunoaștem copilul și de cât de bine reușim să fim acolo, fără să luăm lucrurile prea personal. Spre ex., copiii preșcolari au o nevoie mai mare de mișcare, corpul lor abundă de energie, care la acest moment nu are unde să se manifeste, deci modalitatea prin care putem să scoatem furia este mai degrabă fizică: să sară, să țopăie, să danseze, să se ”lupte” corp la corp cu tatăl, să alerge etc. De asemenea, trebuie avut în vedere un program zilnic în care să includem mișcarea fizică, în așa fel încât să prevenim eventualele acumulări. Dacă vorbim despre copii ceva mai mari, preadolescenți, atunci intervenția noastră se bazează mai mult pe dialog, susținere, împărtășire, validare etc.
Un exercițiu pe care îl recomand este să facem o listă cu ceea ce s-a schimbat (programul zilnic, interacțiunea cu școala, prezența părinților, etc.), dar și cu ceea ce a rămas la fel (casa, obiceiurile alimentare, micile plăceri, accesul la tehnologie, etc). Asta îi va ajuta să se stabilizeze, să-și fixeze reperele. Apoi toate mijloacele de expresie artistică sunt extrem de binevenite în această perioadă: pictura, modelajul, bricolajul, desenul ne pot ajuta să ne exprimăm și să ne așezăm emoțiile ceva mai cursiv.
Cum ascult emoția unui copil?
Mai întâi, îi las spațiu să se manifeste, nu o blochez – o recunosc, o denumesc și ofer protecție. „E normal să te simți așa – nu e ușor să nu-ți vezi prietenii 3 luni!”. Dacă vorbim despre furie, atunci ne asigurăm că felul în care ea se manifestă este în afara oricărui pericol pentru toată lumea. Pentru comportamentele care nu sunt dezirabile sau chiar periculoase, intervenim ferm și vertical, fără să fim agresivi: „Acest comportament nu este ok pentru tine sau pentru ceilalți. Este posibil să te rănești și nu pot permite asta. Cum poți să-ți manifești furia diferit? Hai să vedem! Ce zici de o tură de alergare?”. Sunt la fel de bine venite exercițiile de respirație, empatia, validarea, prezența conținătoare și caldă și de ce nu, meditația.
Pandemia ne provoacă limitele nu doar nouă, ci și copiilor noștri. Nu este o perioadă ușoară, dar nici dramatică. Avem suficiente resurse, informații pentru a face ceea ce putem mai bine pentru copiii noștri. Furia este până la urmă o emoție normală, important este să reușim să o manifestăm într-o manieră care să nu fie distructivă, să rămânem prezenți în aici și acum și să ne oferim blândețe și înțelegere, a spus Daniela Dumitrescu, psiholog clinician, psihoterapeut CBT & Schema Therapy, specialist comunicare relațională și președinte-fondator al Institutului de Formare și Educare Relațională, precum și autoarea blogului Fericiți cei ce comunică.
