Fiecare perioadă din viaţa unui copil are problemele ei, dar parcă nici una nu este mai dificilă şi mai sensibilă decât adolescenţa. Acum este timpul răzvrătirilor, când copilul se simte neînţeles, vrea să exploreze, să fie liber, să se creadă adult. Trebuie să te porţi cu el “cu mănuşi” şi să gestionezi situaţiile cu mult tact. Un “antrenor al părinţilor” şi un psiholog vă dau o mână de ajutor.


“Presupunem că, dacă am fost şi noi la vârsta lor, ştim totul despre ei şi avem răspuns la orice întrebare. Am realizat cât de departe suntem de cei care eram acum 20-25 de ani şi câte straturi de ignoranţă despart lumea noastră de lumea lor”, a spus Mirela Retegan, fondatoarea Găştii Zurlii şi mamă de adolescentă, care anul acesta a lansat cartea “Fii de partea mea – mic tratat de suportare a hormonilor la adolescenţi” (editura Curtea Veche). Hormonii sunt, într-adevăr, problema. Începând cu 12-13 ani, apar modificări biologice şi emoţionale. Copilul tinde să-şi caute un model în viaţă, să fie acceptat într-un grup de prieteni, să uimească prin teribilism. Anturajul îl poate influenţa enorm. Părinţii sunt “bătrâni, demodaţi” şi au doar rol punitiv. Pentru a nu-l scăpa de sub control, trebuie să ai foarte multă răbdare, să îi suporţi toanele, să-l asculţi, să-i câştigi încrederea. “E recomandat să te pui în pielea lui şi să îl înţelegi, sau măcar să dai senzaţia că îl înţelegi. Însă trebuie să te pregăteşti din timp pentru vârsta adolescenţei. Dacă până acum nu i-ai fost prieten în adevăratul sens al cuvântului, e mai greu să-l faci să se deschidă în faţa ta, de acum încolo”, explică psihologul Mihaela Vintilă.

Evită «nu-urile» categorice!

Interdicţiile şi nu-urile categorice nu fac decât să-l revolte şi mai mult şi să-l îndepărteze pe adolescent. Mirela Retegan merge pe principiul amânării. Întrebată de fiica ei, Maya, dacă poate să-şi facă un tatuaj, primul impuls a fost să-i spună «nu». Însă a tras aer în piept şi a întrebat: «Un tatuaj? Interesant... La ce te-ai gândit? Cum ai ales modelul ăsta? Nu ţi-e frică de durere?» În timp ce-mi răspunde, aflu detalii importante despre ea, despre ce-şi doreşte. Îi spun că o să mă gândesc la asta. Faptul că nu a primit un refuz o face să nu treacă discuţia în carnetul intitulat «O mie de motive pentru care o urăsc pe mama», iar prin simplul fapt că nu consider tatuajul un act interzis n-o mai face să şi-l dorească la fel de tare”, explică Mirela Retegan.

Ce să nu-i spui niciodată copilului adolescent

  • Mirela Retegan a învăţat din propria experienţă că sunt unele lucruri care fac mai mult rău şi pe care ni le dezvăluie în cartea ei.
  • Nu-i spune că tu ştii mai bine decât el. Chiar dacă e posibil să ai dreptate, se poate ca, în anumite situaţii, copilul tău să-ţi dea lecţii.

  • Nu-l mai ameninţa cu interzicerea accesului la Facebook, la telefon, cu interzicerea întâlnirilor cu prietenii sau a tuturor lucrurilor care ştii că-i fac plăcere. Nu numai că o să-l enervezi îngrozitor, dar nici n-o să-ţi poţi respecta angajamentele în privinţa pedepselor cu care-l ameninţi.
  • Nu mai tuna şi fulgera. Numără până la 50 înainte de a vorbi. Sunt şanse mari să-ţi dai seama singur că exagerezi şi că, oricum, ţipatul nu e o soluţie. 
  • Nu ţine predicile pe care le urai la părinţii tăi. Priveşte-te în oglindă şi aminteşte-ţi de câte ori ţi-ai promis să n-o să semeni niciodată cu propria mamă.
  • Nu-i scotoci prin mesaje şi nu-i accesa conturile de Facebook, Instagram, WhatsApp, Snapchat. E ca şi când ţi-ar fi descoperit maică-ta jurnalul ascuns sub saltea. În plus, oricât te-ai strădui, n-o să poţi să ţii niciodată pasul cu tehnologia şi o să găsească mereu o aplicaţie care să-ţi pună nivelul de înţelegere pe bigudiuri.
  • Nu-i da exemple pozitive sau negative din jurul lui. Gândeşte-te cât de mult îţi place ţie să fii comparat cu unul sau altul şi ce efecte are genul acesta de evaluare asupra ta, om mare şi sigur pe el, darămite asupra unei personalităţi în formare, pline de ezitări şi nesiguranţă.
Loading...