Cancerul care ar fi putut schimba istoria lumii

Pentru că, în situaşia în care o astfel de boală ar fi devenit publică, Roosevelt nu ar fi putut să se prezinte la alegeri în 1944, iar Europa de după război nu ar fi fost cu siguranţă aceeaşi.

Roosevelt obişnuia să-şi disimuleze problemele sănătăţii. După o criză de poliomielită în 1921, el nu şi-a mai regăsit niciodată posibilitatea de a-şi utiliza ambele picioarele. Trebuia să folosească atele şi un fotoliu rulant, dar cerea fotografilor să nu-i dezvăluie handicapurile. La începutul anului 1944, tensiunea sa arterială crescută şi insuficienţa cardiacă au fost de asemenea ţinute secrete. Când preşedintele a decedat în urma unei hemoragii cerebrale în 12 aprilie 1945, la începutul celui de-al patrulea mandat al său, Bruenn, principalul doctor al lui Roosevelt a înşelat pe toată lumea comparând sângerarea cu o "străfulgerare". El ştia bine că o hipertensiune poate provoca o sângerare în creier, informează Agerpres

În toţi aceşti ani, diferite zvonuri au circulat despre sănătatea lui Roosevelt, ba chiar s-a spus că el făcuse mai multe accidente vasculare cerebrale. Într-un articol din 1979, publicat în revista Surgery, Gynecology and Obstetrics, Harry Goldsmith, chirurg şi istoric amator, remarcă serios că leziunea pe care Roosevelt o avea deasupra ochiului stâng nu apare în fotografiile de după 1940. De aici, el conchide că ar fi vorba despre un melanom, cel mai letal dintre cancerele pielii, şi că maladia s-ar fi răspândit în abdomenul lui Roosevelt, făcându-l să sufere mult în ultimele sale luni de viaţă.