Amenzile de orice natură neplătite pot fi transformate în muncă în folosul comunității. De exemplu, pentru o amendă de 150 de lei se muncește 15 ore. Asta dacă se ajunge în instanță și se dovedește că cel care a primit-o nu are cum să o achite și nici bunuri care să fie executate silit.


Potrivit Ordonanței 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și Ordonanței 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, persoanele fizice pot fi obligate să muncească dacă nu-și plătesc amenzile, în termen de 30 de zile. Nu mai mult însă de 300 de ore.

Primăriile sunt cele care trebuie să meargă în instanță și să ceară înlocuirea amenzii cu obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

Ajung să facă muncă în folosul comunității cei care nu au bunuri

Asta dacă s-a constatat că nu poate fi execultat silit, pentru că nu deține bunuri pe numele său. La primul termen, judecătorul poate acorda contravenientului, la cerere, un termen de 30 de zile pentru achitarea amenzii.

După cele 30 de zile, instanța dispune înlocuirea amenzii cu prestarea de ore de muncă în folosul comunităţii.

Și o persoană care nu își poate achita o amendă se poate adresa instanței de judecată pentru transformarea acesteia în muncă în folosul comunității.

Minorii nu pot face muncă în folosul comunității

Minorii sub 14 ani nu răspund contravențional, iar în cazul celor care au împlinit 14 ani, minimul și maximul amenzilor se reduc la jumătate.

De asemenea, minorii care nu au împlinit 16 ani nu pot fi obligați să muncească în folosul comunității.

La Camera Deputaților există un proiect încă de anul trecut care prevede ca cei care refuză munca silită să facă pușcărie între 3 luni și 2 ani.

Munca în folosul comunității are loc, de obicei, la spații verzi (măturat, udat, plantat, dat zăpada etc), în diferite instituții ale statului sau chiar în atelierele  Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare.

 
 
Loading...