Casa Melik, cea mai veche din Capitală

Ultima actualizare:

    Imobilul găzduiește, din 1971, Muzeul Th. Pallady, cu operele marelui pictorFotografii: click!
Imobilul găzduiește, din 1971, Muzeul Th. Pallady, cu operele marelui pictorFotografii: click!

Dacă în alte privinţe mai există dispute printre specialişti în legătură cu cea mai veche casă de locuit, încă existentă din Bucureşti, există o opinie împărtăşită de mai toţi: aceasta este Casa Melik, din Strada Spătarului, 22. Ridicată pe la anul 1770, ba chiar, spun unii, chiar 1760, casa găzduieşte, încă din 1971, Muzeul Theodor Pallady.

De o iei agale pe lângă Biserica Armenească în sensul către Calea Moşilor şi ai puţină răbdare şi faci stânga, nu la prima, ci la a doua uliţă, intri pe Strada Spătarului, aparţinătoare de ceea ce era denumit cândva Cartierul Armenesc. Maşinile parcate ori cele ce trec par a îngusta locul, deşi senzaţia de călătorie în timp începe să-ţi dea târcoale. După vreo 200 de metri, poţi vedea, la numărul 19, fosta casă a Elenei Teodorescu. Chiar dacă numele ei nu ne mai spune azi mare lucru, la începutul secolului 20 era considerată una dintre marile cântăreţe de operă. Şi nu doar atât: a fost şi prima soţie a celui supranumit „Prinţul Operetei”, buzoianul Nicolae Leonard, o vedetă a scenei şi de opopularitate de magnitudinea lui Rudolph Valentino, ceva ani mai târziu. Iar pe celălalt trotuar, la numărul 22, apare aşa-numita Casă Melik. Nu se mai ştie exact cine a construit-o, dar se spune că a fost vorba de un boier cu rang de spătar, de unde şi numele străzii. Anul era 1770, poate chiar 1760. Casa e reprezentativă pentru arhitectura tradiţională românească prin cerdacul de la etaj, închis cu geamuri, scara interioară din lemn şi acoperişul cu streaşină lată. Ce se ştie sigur e că în iulie 1815, Sava Armeanu Mătăsaru îi vinde locul cu casa lui Hagi C. Nazaretoglu, pentru 1.400 de taleri.

După moartea acestuia, în 1847, proprietatea îi revine fiului, Hagi Agop Nazaretoglu, în timp ce în casă vor mai locui şi fiica acestuia, Ana, şi soţul ei, arhitectul Jacob Melik. Susţinător al cauzei paşoptiste, la 1848,  Jacob Melik e nevoit să ia, pentru nouă ani, calea exilului, revenind în ţară la 1857. Va găsi casa în ruină, dar o va repara, păstrându-i stilul original. Ana va deveni proprietara casei în 1872, iar la moartea soţului va lăsa proprietatea, prin testament, comunităţii armene pentru a face acolo „un azil de văduve sărace”. Ana moare în 1913, într-un incendiu ce va devasta şi locuinţa, dar în 1920, un nepot al familiei Melik va restaura clădirea. Până în 1947, casa va primi destinaţia de azil, dorită de Ana Nazaretoglu. Apoi, regimul comunist o repartizează ca locuinţă unor familii cu „origine sănătoasă” ce „reuşesc” s-o degradeze parţial. În 1968, la 12 ani de la moartea pictorului Theodor Pallady, o tranzacţie între statul român şi Gheorghe Răuţ, mare colecţionar şi prieten cu Pallady, salvează clădirea, Casa Melik fiind aleasă să găzduiască, din 1971, o instituţie de artă, Muzeul Theodor Pallady.

Programul de promovare a patrimoniului turistic „Destination: Bucharest” este desfăşurat de Primăria Municipiului Bucureşti, prin Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic.

image
image
image
image
image
image
aeroport cluj pixabay jpg
termometru freepik jpg
image png
criminalisti politia nu treceti jpg
buget facturi energie jpg
Baie sare wuhaus com jpg
Eliminarea palmierilor plantați de Primăria Sectorului 3 în Piața Unirii din București. FOTO Inquam Photos / Sabin Cîrstoveanu
Captură de ecran din 2024 03 28 la 19 59 14 png
image
actualitate.net
image
actualitate.net