«Dosarele X» de la poalele munţilor

În ultimii doi ani zona Sibiu-Braşov a devenit un adevărat ”cimitir” al aviaţiei româneşti. Fie că sunt elicoptere ale armatei, planoare pilotate de aşi ai manşei sau mici aeronave de agrement, cad ca muştele fără ca nimeni să elucideze cauzele tragediilor.

Chiar la sfârşitul săptămânii trecute în zonă s-au mai întâmplat două accidente. Click! încearcă să ridice vălul aruncat de autorităţi asupra tragediilor.

• 21 Noiembrie 2014, un elicopter militar IAR-330 PUMA s-a prăbuşit în localitatea sibiană Stejăriş, la bordul aeronavei aflându-se zece militari. Opt oameni au murit.
• Pe 6 august 2015 un planor care a decolat de pe aeroportul Ghimbav a dispărut, fiind găsit trei luni mai târziu în Masivul Postăvarul. A fost cea mai amplă acţiune de salvare efectuată vreodată în România. 
• Pe 2 şi 3 iulie, 2016 două avioane uşoare se prăbuşesc, unul lângă aeroportul din Cisnădie, celălalt între localităţile braşovene Şinca Veche şi Perşani. Bilanţ: doi morţi şi patru răniţi.

”Având în vedere zona şi catastrofele întâmplate, rezultă câteva învăţăminte. Geografia specifică locului şi modul de evoluţie a dinamicii atmosferei au o caracteristică proprie care poate duce la tragedii. Acolo există curenţi ascendenţi şi descendenţi cu direcţii şi schimbări de sens rapid, care sunt puternic influenţaţi de zona accidentată. De-a lungul timpului, începând încă cu zborurile de dinainte de cel de Al Doilea Război Mondial efectuate cu decolări din zona Sibiului sau din depresiunea Braşovului, s-a constatat că vizibilitatea de zbor se schimbă foarte des, la intervale mici de timp, pe aceeaşi direcţie de deplasare, cu variaţii mari, în amplitudine a curenţilor de aer din zona respectivă. În special a celor ascendenţi şi descendenţi, creaţi pe văile adânci sau în jurul unor masivi muntoşi”, ne-a declarat generalul Emil Străinu, unul dintre cei mai mari specialişti români în problemele cercetării spaţiului aerian prin radiolocaţie.

Specialistul consideră că ”pregătirea misiunilor de zbor pentru această zonă, cu caracteristici proprii, e făcută necorespunzător, ignorându-se unicitatea dinamicii atmosferice a Munţilor Carpaţi. Tipurile de curenţi aerieni din această zonă au caracteristici specifice determinate de înălţimile masivilor, turbulenţele create prin întâlnirea aici a curenţilor din zona de curbură a Carpaţilor, din Ţara Bârsei şi zona subcarpatică, realizând uneori adevărate turbioane atmosferice care pot duce la catastrofe”. 

În regiunea respectivă, dincolo de o pregătire minuţioasă a misiunii, piloţii trebuie să folosească la maximum aparatura de navigaţie, informaţiile transmise de la sol şi buletinele meteo. Nu în ultimul rând specialistul recomandă ca, pe traiectele din această regiune, să se zboare cu aeronave bine dotate tehnic, având radar de bord, şi ţinând legătura permanent cu responsabilii de conducere şi control a traficului aerian. De doi ani, responsabilii aviaţiei româneşti se chinuie să termine analizele şi anchetele demarate în urma accidentelor aviatice din zona Sibiu-Braşov. Au fost oferite explicaţii, dar un lucru nu se schimbă: aeronavele continuă să cadă.