George Iachim: «Tot ce vreau acum e să-mi plâng prietenii»
E o tragedie totală ce s-a întâmplat. A fost o scăpare din infern. Eram o familie, era un loc sigur. Acum, acolo e cimitir. Tot ce vreau este să pot să-mi plâng prietenii", a declarat el, marcat, echipei TV Neptun.
„Am zis că este exerciţiu. Când am văzut că trag, am zis că sunt bine puşi în scenă. Iar în momentul în care am văzut că îi culcă la pământ pe colegii noştri şi când au început să îi care înainte cu câteva secunde să ne ascundem, am realizat că e adevărat şi am decis să supravieţuim. Nu suntem supraoameni, nu avem superputeri, suntem două persoane normale. Nu sunt supererou, sunt un cetăţean român, numai Dumnezeu a putut să ne ţină în picioare, să mergem atâta prin deşert şi, în momentul în care ne-am rătăcit, tot el ne-a scos". George Iachim şi Liviu Floria au reuşit să fugă împreună cu alţi 6 angajaţi. După 30 kilometri, rătăciţi în deşertul Sahara, grupul a decis să se despartă, pentru a-şi spori şansele de supravieţuire.
Epuizat şi deshidratat, Iachim n-a mai putut continua drumul. „Nu mă lăsa, fratele meu! Am trecut prin prea multe împreună. Te rog frumos să-mi trimiţi apă, că nu mai pot", l-a implorat el pe celălalt român, care a vrut să meargă mai departe.
După câteva ore aşteptate în van, ameninţaţi şi de frigul deşertului, Iachim şi cei 3 colegi au hotărât, cu ultimele puteri, să se ridice şi să plece mai departe. Au ajuns pe cont propriu la drumul care i-a scos în calea patrulelor algeriene şi aşa au reuşit să se salveze. Cu o cursă aeriană de la Londra, constănţeanul s-a întors în ţară în cursul nopţii de duminică spre luni. Este convins, ca toţi ceilalţi, că salvarea lui s-a datorat unui miracol.
