La nici două decenii după cumplita epidemie de tifos din perioada 1916-1918, ce secerase, în plin război mondial, viețile a peste 300.000 de români, mai mult decât războiul însuși, o altă molimă a lovit România. În 1935, o epidemie de gripă ce a durat aproape 3 luni a făcut ravagii în regatul condus la acea dată de Carol al II-lea. Bilanțul oficial: aproape 240.000 de infectați și 46.000 de morți.


La începutul lui 1935, o epidemie de gripă a lovit România. Pornise din America de Sud, ajunsese în Statele Unite și, de aici, pe cale maritimă și fluvială, a trecut Atlanticul și a intrat în țara noastră prin portul Constanța. Conform a1.ro, primele cazuri sunt semnalate în Dobrogea, în ultimele zile ale lui 1934. Spre deosebire de coronavirus, care atacă mai mult bătrânii, 24.000 dintre victime dintre cei 46.000 de decedați au fost copii sub nouă ani. ”Invaziunea gripei din 1935 a fost destul de rapidă, în timp de o săptămână, de la 16-23 ianuarie a cuprins întreaga ţară. Epidemia a apărut întâi în municipii, în aglomeraţiuni mari deci. Aici şi-a format nucleele iniţiale, de unde iradiind în mediul rural, au derivat focarele secundare. În săptămâna de la 16 - 23 ianuarie, morbiditatea în mediul urban a fost de 624,6 la 100.000 de loc., pe când în cel rural a fost de numai 290,4. Epidemia a avut maximum de frecvenţă, după o simplă inspecţie a proporţiilor, între 1-23 februarie, iar ziua mediană a avut-o în 14 februarie, ceea ce înseamnă că extensiunea până a ajunge la apogeu a avut nevoie de o săptămână, adică de intervalul de la 24-31 ianuarie”, se arată într-un studiu publicat în 1936 într-o revistă de specialitate, ”Buletin Eugenic și Biopolitic”, realizat de către medicii Petru Râmnețeanu și Ilie Ardeleanu și citat de a1.ro.

bucuresti-aglomeratie-interbelic.jpg

Aglomeratia din orasele mari, mai ales din Bucurestiul interbelic, a favorizat raspandirea rapida a gripei din 1935
Aglomerația din orașele mari, mai ales din Bucureștiul interbelic, a favorizat răspândirea rapidă a gripei din 1935
Foto: facebook.com

Peste jumătate dintre victime au fost copiii mai mici de 9 ani

Conform acestuia, în perioada 1-7 februarie 1935 au fost semnalate 52.793 de cazuri. În următoarea, 65.662, apoi 61.757. Ultima parte din februarie aduce ”doar” 22.220 de cazuri. Medicii români susțineau în studiu că ”stingerea” epidemiei s-a făcut în 4-5 săptămâni, mai încet decât ascensiunea bolii. Oficial, s-au declarat 239.613 cazuri, dintre care 46.000 de morți. Mai mult de jumătate dintre aceștia sunt copilași cu vârsta de până la 9 ani. Paradoxal sau nu, ținând cont de slaba dezvoltare a sistemului medical în România condusă de Carol al II-lea, mai ales în mediul rural, gripa a afectat mai mult orașele mari decât oamenii de la țară, lucru ce poate fi, însă, explicat prin aglomerația mult mai mare din mediul urban, în special în Capitală, lucru ce a favorizat infectarea masivă.

 

Loading...