La doi ani de la tragedia din „Colectiv”, Sandu Gemănaru, boxerul care a fost printre salvatori, ne-a povestit ce a văzut şi a trăit în acea noapte


”Mie nu mi-au dat lacrimile când a murit mama, dar atunci am plâns în hohote”. Este spovedania lui Radu Alexandru zis Sandu Gemănaru, antrenor de box, despre noaptea incendiului de la Colectiv, unde a fost printre salvatori. La doi ani de la tragedie, bărbatul nu și-a revenit, este dependent de medicamente și trăiește într-o panică permanentă.

Ne-am întâlnit cu Sandu, cum îi spune toată lumea, pe strada Tăbăcarilor din București, în fața fostei fabrici Pionierul, devenită celebră pentru că aici se afla clubul Colectiv. Nu a vrut nici măcar să privească intrarea spre club, darămite să vorbim acolo. ”Îmi face rău doar când mă gândesc. Ceea ce s-a întâmplat acolo m-a schimbat pentru totdeauna”, își aduce aminte boxerul.

Tremura tot. Pare de necrezut, dacă te gândeşti că omul din fața mea are, în lumea lui, o notorietate care nu îl duce în lumea sfinților. ”Stăteam acasă, locuința mea este la 15 minute de aici și am primit un telefon că arde sala mea de box, care este chiar în clădirea de la intrare. Am venit aici într-un suflet și am paralizat!”, povestește bărbatul privind în gol.

Era deja plin de pompieri, salvări, poliție și jandarmi. Veneau însă alte și alte echipaje, de peste tot. Mulți oameni încercau să învelească răniții arși, mulți muribunzi, alții încercau să-i țină de mână, fiecare încerca să ajute cu ceva, toată lumea vroia să facă bine.”Nu am văzut filme cu zombi, dar zici că trăiam așa ceva. Erau oameni întinși peste tot, arși, în agonie, strigând după părinți, copii, prieteni, soții. Nu știai ce să faci mai întâi, era groaznic. Te ciocneai de oameni, am mutat mașini, toată lumea punea mâna, fiecare vroia să facă ceva. Am alergat prin curte spre club, dar când am ajuns acolo mi-am dat seama că sunt în Iad”, rememorează Sandu.

„Flăcările mai ardeau într-un colț, incendiul era aproape de lichidare, dar mirosul de carne arsă te distrugea mental, îți tăia picioarele, era ca o otravă. Peste tot erau oameni arși, unii peste alții și lumea încerca să îi scoată afară. Bucăți din ei se rupeau, cădeau, nu știi dacă era un coșmar sau chiar trăiai ce vedeai. Am scos patru oameni și i-am dus câțiva metri, de unde îi preluau alții care îi duceau în fața clădirii. Îmi aduc aminte că am luat o fată roșcată care pe jumătate de cap nu mai avea păr, pe spate era toată o rană. Nu pot să uit cum o mamă, care venise cu un copil în cărucior, striga după alt copil despre care știa că era în club. Urla copilul din cărucior, urla și ea, urlau sirenele, sunau telefoanele”, descrie sportivul ce a văzut.

De atunci are des atacuri de panică, a fost la mulţi psihiatri și se trezește tot timpul noaptea și se repede prin casă să vadă ce fac cei doi copii ai săi, Lucas (8 ani) și Rania ( 4 ani). Și-a vândut sala pentru că vrea să uite locul blestemat. O parte din el a murit acolo, în incendiul din 30 octombrie și fiecare om care i-a murit în brațe i-a lăsat o rană care nu se va vindeca niciodată

64 de tineri au murit la 30 ocombrie 2015

La 30 octombrie 2015, concertul de lansare a noului album al trupei Goodbye to Gravity s-a transformat în scena unei tragedii pe care și-au pierdut viața 64 de persoane și alte 173 au fost rănite. Una din artificiile folosite pentru spectacolul pirotehnic a aprins materialul fonoizolant al clubului, iar localul a devenit în câteva secunde o capcană de foc și fum toxic. Patru din cei cinci membri ai trupei, Alex Pascu (bas), Bogdan Lavinius Enache (tobe), Vlad Țelea și Mihai Alexandru (chitariști), și-au pierdut viața pe loc sau la câteva zile de la incendiul ucigaș. Solistul trupei, Andrei Găluț, trece şi acum printr-un proces dureros de recuperare fizică și psihică, după ce și-a pierdut iubita, prietenii și colegii de trupă în tragedie

 
 
Loading...