Reumatismul le-a distrus vieţile de la 18 ani
Reumatismul nu este o boală a bătrâneţii. Ne-o demonstrează poveştile incredibile ale românilor diagnosticaţi cu aşa ceva. Doru Ştefan avea 18 ani când o durere insuportabilă la călcâi l-a împiedicat să mai meargă, iar pe Codruţa afecţiunea a ţintuit-o la pat.
Ne dor mâinile ori simţim o jenă la spate sau la picioare. Dacă durerea persistă e cazul să mergem la doctor. Poate fi un început de reumatism, o boală degenerativă care afectează articulaţiile şi care se agravează pe zi ce trece dacă nu este ţinută sub observaţie. Iar urmările sunt de-a dreptul şocante. Poţi rămâne anchilozat, cu degetele de la mâini întoarse sau chiar să nu te mai poţi deplasa.
Doru Ştefan este unul dintre cei peste 600.000 de pacienţi din România care suferă de afecţiuni reumatice de tip inflamator. La el boala a început să-şi arate semnele pe când avea doar 18 ani. ”A debutat cu o durere de călcâi puternică. Mergeam şchiopătat, după care mi s-a inflamat genunchiul şi a început să mă doară îngrozitor spatele. Am fost diagnosticat cu poliartrită, iar fără tratament nu aş putea sta în picicioare”, ne-a povestit bărbatul, care are 42 de ani.
Este de profesie IT-ist şi a lucrat la patron până în 2004, după care n-a mai putut merge la serviciu. ”Făceam un tratament cu Metrotrexat, un medicament care se prescrie şi la cancer. Aveam stări de greaţă, ieşeam des la toaletă şi nu puteam lucra efectiv. În plus, aveam nevoie de trei ore ca să ajung la serviciu, o oră mă chinuiam să mă îmbrac, pentru că nu puteam să-mi ridic braţele de durere, articulaţiile erau blocate. Apoi nu puteam merge. Am stat internat câteva luni. Şefului nu-i convenea, aşa că m-am gândit să mă pensionez pe caz de boală. Dar mi-a fost ruşine să le spun oamenilor că sunt pensionat la 28 de ani. Nu m-ar fi înţeles şi ar fi râs de mine”, ne-a mărturisit Doru.
Ambiţios, boala nu a reuşit să-l ţintuiască la pat. Lucrează tot în domeniul informatic la propria firmă. În felul acesta, se face util, câştigă bani şi nu trebuie să mai dea explicaţii nimănui atunci când durerile groaznice pun stăpânire pe trupul lui. Statisticile arată că afecţiunile articulaţiilor reprezintă 50% din absentesimul de la locul de muncă şi 60% din cazurile de pensionare pe caz de boală.
Codruţa Zăbălan are 42 de ani şi face parte tot din rândul acestor pacienţi. Pe când avea 19 ani a descoperit că suferă de poliartrită reumatoidă. Durerile de şolduri, mâini, genunchi şi glezne nu încetau să dispară. Doar antiinflamatoarele îi mai alinau suferinţa. Iar viaţa ei a fost dată peste cap. ”Am fost dependentă de familia mea pentru activităţile zilnice, eram ţintuită la pat şi am stat mult timp acasă şi în spital”, ne-a spus femeia, care este profesor de Engleză la o şcoală din Capitală. Continuă tratamentul şi în ziua de azi, pentru că altfel nu ar putea fi un om normal.
Reumatismul nu poate fi tratat, doar îl ţii în frâu. Bucureşteanul nostru o face cu un tratament biologic pe bază de proteine şi gene de şoarece, decontat de Casa de Sănătate.
