Coronavirusul îi afectează în speță pe bătrâni, însă există și cazuri fericite! Gheorghe Buba, un bărbat de 97 de ani din Timișoara, a fost diagnosticat cu COVID-19 în urmă cu trei săptămâni, însă a reuşit să învingă boala să se ducă la spital. Bătrânul s-a tratat acasă cu medicamentele prescrise de către medici.Nonagenarul a povestit că boala a debutat la fel ca la toată lumea, cu pierderea gustului și a mirosului. Mai târziu, a început să simtă o oboseală acută.


Gheorghe Buba a prins cel de-Al Doilea Război Mondial, dar spune că acest virus e mai periculos decât ceea ce a trăit el pe front. Nonagenarul a avut noroc, făcând o formă mai ușoră de Covid-19, dar se tratează în continuare cu medicamente prescrise de medic.

"A început cu oboseală, dacă mergeam patru-cinci metri oboseam. La un moment dat, mi-am pierdut mirosul. Am mai tuşit şi eram puţin ameţit de cap. Febră nu am avut. Am luat boala de la o doamnă care mai vine pe la mine să facă mâncare. Ea a prezentat semne, cu vărsături, şi până la urmă a fost internată la spital. Bineînţeles că a venit o echipă medicală, toţi erau îmbrăcaţi în costume, mi-au luat probe. A doua zi mi s-a comunicat că sunt pozitiv. Dar nu a trebuit să mă duc la spital, medicul de familie mi-a prescris medicamente. Vitamina C, vitamina D, încă un medicament şi ceva siropuri. Şi în fiecare zi am primit telefon, control de la poliţie, care mă întrebau unde sunt, ce fac şi cum mă simt”, a declarat Gheorghe Buba pentru adevarul.ro.

"Cred că e importantă starea organismului"

Bătrânul a menționat că acum se simte acum foarte bine, dar continuă să ia medicamentele prescrise. Mai mult, el a putut aniversa, luni, 1 februarie, împlinirea vârstei de 97 de ani: „Nu am niciun secret. Cred că e importantă starea organismului. N-am avut niciodată boli cronice care să mă macine. Am avut ceva probleme cu circulaţia periferică, dar am făcut tratamente. Încă ceva, nu am fumat niciodată. De băut, am mai băut. Nu am fost nici pasionat de sport. În coplărie, mâncam foarte mult lapte de vacă şi de oaie, direct la stână, pentru că părinţii aveau animale. „Am fost pe front în Ungaria şi Cehoslovacia, am prins bombardamente, dar boala asta e mai periculoasă decât războiul. Pe timpul războiului ai inamicul în faţă, dar acest inamic e cel din spate, nu-l vezi, e invizibil, nu ştii de unde te loveşte”.

 
 
Loading...