Nici nu-ți dai seama ce mare rol ai, ca părinte, în modelarea personalității copilului tău. Prin lucrurile aparent banale pe care i le spui în mod obișnuit într-o zi, prin grija excesivă pe care o manifești, prin cât de mult îi explici ce se întâmplă în jurul lui, el se va dezvolta armonios, sau dimpotrivă.


Puțini știu că „meseria” de părinte ar trebui să se învețe ca la școală. Ce sădeşti acum în mintea unui copil, asta va creşte şi îi va caracteriza personalitatea ca viitor adult. Atmosfera din familie, micile gesturi și cuvinte pe care i le spui se impregnează în mintea sau în subconștientul celui mic ca într-un burete.

Ce îi spui unui copil mic

Conform psihologului Mihaela Vintilă, cei mai importanți sunt primii 7 ani. Atunci se pun „bazele”. Ce îl înveți în această perioadă? „Să fie bun, iubitor, să-și ajute aproapele, să împartă cu frații, cu colegii; să nu mintă, să nu fure, să aibă bun simț. Dar și părintele trebuie să fie un model, de la cum vorbește până la cum se poartă. Nici tu nu înjura, nu scuipa, nu arunca mizerie pe stradă”, recomandă specialistul.

mihaela-vintila-psiholog.jpg

Mihaela Vintilă, psiholog
Mihaela Vintilă, psiholog

De asemenea, copilului trebuie să-i crești stima de sine, să-i dai curaj în forțele proprii. Spune-i că-l iubești și că-i vei fi mereu alături, mai spune-i că e frumos, deștept, cuminte, dar nu prin comparație cu alți copii. „Nu folosi termenul «cel mai»... Lumea nu trebuie împărțită, iar cel mic nu e bine să învețe prin comparații, mai ales unele negative, pentru a nu-l transforma într-un alintat. Pe de cealaltă parte, nici pe el nu-l judeca prin comparație cu alți copii”, mai spune Mihaela Vintilă. Atunci când greșește sau nu se poartă frumos, cel mai corect e să-i explici pe înțelesul lui. Învață-l să-și ceară scuze. Iar dacă vorbim despre pedepse, ideal e să acționezi prin interzicerea lucrurilor care îi plac, dar cu blândețe și pe perioade scurte.

În primii „7 ani de acasă”, Mihaela Vintilă recomandă 7 lucruri pe care copilul e bine să le învețe progresiv. Îl vor ajuta să se dezvolte și îi vor prinde bine în viitor.

  • Încă de la un an şi jumătate copilul trebuie lăsat să mănânce singur. Vei vedea că nici nu-şi nimereşte gura şi murdăreşte totul în jur, însă, spre binele lui, ai răbdare cu el şi lasă-l cât mai des să se descurce singur, la masă.
  • De la 2 ani, trebuie să înveţe să se îmbrace singur, cu mic ajutor din partea părinților. De asemenea, învaţă-l să se spele pe dinţi, făcând din asta o activitate plăcută, distractivă. E bine să i se formeze şi un reflex din a se spăla pe mâini înainte de masă, sau când vine de afară. Măriuca Duță, o mămică din comuna Poiana Mare, județul Dolj, are o fetiță de doi ani, Emma Maria. Îi vorbește cu multă răbdare și, prin repetiție, o ghidează spre ce e bine. „Ea e prea mică pentru a ști ce are voie și ce nu. Când tinde să facă ceva ce consider eu că nu e potrivit sau o pune în pericol, decât să-i spun «n-ai voie», mai bine îi orientez atenția către altă activitate. Dar cel mai important e că atmosfera din familie e una caldă, liniștită, iar ea e înconjurată de multă iubire”, ne spune Măriuca.
  • La 3 ani, învaţă-l să-şi lege singur şireturile, să se spele pe corp la baia de seară. Chiar dacă el nu se poate spăla bine, e important măcar să încerce, apoi continui tu. „Tot de la această vârstă, el trebuie să fie responsabil cu ordinea printre jucăriile din camera lui şi, după ce le-a folosit, să le ducă la locul lor. Va deveni ordonat pe viitor, însă contează şi puterea exemplului din familie, adică trebuie să vadă că şi părinţii sunt ordonaţi şi iubesc curăţenia”, explică psihologul Mihaela Vintilă.
  • La 4 ani, ia-l cu tine la cumpărături şi implică-l în alegerea alimentelor pentru acasă. Ca să fie o sarcină frumoasă, la sfârşit, ca răsplată pentru munca lui, cumpără ceva special pentru el.
  • De la 4-5 ani, dă-i sarcini uşoare, în casă. Lasă-l să te ajute la gătit, să bată ouăle, să frământe aluatul, să pună tacâmurile pe masă. Multumeşte-i pentru ajutor şi se va simţi important şi mândru de el. De asemenea, acum ar putea să participe, alături de părinţi, la curăţenia în casă. „Dă-i şi lui o lavetă să şteargă praful şi vei vedea cât de mult îi va plăcea să «aibă de lucru, ca oamenii mari»”, recomandă specialistul.
  • La 5-6 ani e suficient de mare încât să poată avea grijă de animalul de companie. Roagă-l pe copil să-i schimbe apa, să-i dea de mâncare, să-l plimbe afară (sub supravegherea voastră, bineînţeles).
  • De la 7 ani, copilul va începe deja să aibă grija şcolii şi va avea sarcini legate de învăţătură.
 
 
Loading...