Cu ochii înlăcrimaţi de dorul copiilor şi al nepoţilor aflaţi departe, în alte oraşe din ţară sau în străinătate, bătrânii noştri sunt nevoiţi să ducă acum şi povara distanţării impuse de pandemie. Singurătatea le devine şi mai apăsătoare, când văd că persoanele dragi le trec pragul casei din ce în ce mai rar.


Valea Salciei, o comună aflată între munţii Buzăului şi ai Vrancei, numără mai puţin de o mie de suflete, iar cei mai mulţi sunt bătrâni. Copiii lor au părăsit vatra în căutarea unei vieţi mai bune, scrie adevarul.ro.

Stanca Târcă are 84 de ani şi trăieşte singură de mai bine de două decenii, după ce fiica ei, unicul copil, s-a stabilit în Franţa. ”Mi-e tare dor de fată! De două ori a luat bilet de avion astă-vară şi n-a putut să vină”, oftează bătrâna din Valea Salciei. Ca să-şi aline dorul de cei dragi, femeia îşi face permanent de lucru. Are grijă să facă mereu curat în camera de oaspeţi, pe care a însufleţit-o cu fotografiile rudelor, şi tricotează hăinuţe pentru strănepoţi. 

singuratate2-copy.jpg

Bătrâna tricotează hăinuţe pentru strănepoţi

Tanti Stanca îngrijeşte o grădină cu flori şi creşte multe păsări în bătătură, în ciuda vârstei. Înainte, nepoţii rămaşi în ţară o vizitau mai des, pentru a-i asigura cele necesare. Boala care loveşte acum peste tot le-a mai rărit şi lor vizitele. „Au mai venit copiii. Deretică prin în curte, stau cu masca la gură şi nu intră în casă nici să mai mănânce, fiindcă le e frică să nu-mi aducă boala. Ne e teamă, văd că moare atâta lume şi mă îngrijorează”, adaugă bătrâna.

singuratate3-copy.jpg

Tanti Biţa vorbeşte des la telefon cu fiicele care lucrează în Spania

Aceeaşi tristeţe pornită din dorul pentru copii o copleşeşte şi pe tanti Biţa. Înainte de a pleca definitiv în Spania, cele două fete ale sale i-au asigurat toate condiţiile de trai mamei lor, acum în vârstă de 78 de ani. Femeia are în apropiere câteva rude, care o ajută la tăiat lemne şi îi cumpără alimente sau medicamente. Ea îşi mai înseninează sufletul  când vorbeşte la telefon cu fetele şi cu nepoţii sau când le priveşte chipurile în fotografii. „Mi-e dor de ele, mămică. Amândouă sunt în Spania. A plecat aia mare, apoi a plecat şi cea mică după ea”, spune, aproape în şoaptă,săteanca din Valea Salciei. COVID - 19 a amplificat distanţa dintre tanti Biţa şi fetele ei, pe care nu le-a mai îmbrăţişat de mai bine de un an. Era vorba ca măcar una dintre ele să fie acasă de Sărbători, însă începe să-şi piardă speranţa când aude de atâta jale în lume din cauza virsului. 
În comuna buzoiană sunt mulţi bătrâni care se usucă de dorul copiilor răspândiţi în lume. Pentru a-i ajuta să treacă mai uşor peste această perioadă grea, reprezentanţii primăriei îi ajută la treburile gospodăreşti sau pentru aprovizionare. 

Psihologii arată că vârstnicii resimt puternic fenomenul de separare. „Lipsa îmbrăţişărilor şi a contactului emoţional într-un cadru familial dezvoltă depresia şi anxietatea acolo unde erau deja instalate”, atenţionează Cipriana Sava, psiholog la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Buzău.

 
 
Loading...
Citeste tot despre: