Creştinii ortodocşi în Săptămâna Deniilor. Sfânta şi Marea Joi

De aceea, Biserica ne aduce aminte, zi de zi, momentele tensionate din viaţa lui Iisus, înainte de răstignirea Sa pe cruce: Cina cea de taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vânzarea Lui de Apostolul Iuda.

„Săptămâna Pătimirilor se mai numeşte Săptămâna Mare pentru că în acest interval fiecare credincios poate să-şi recapituleze momentele esenţiale din viaţă, să urmărească cu mai multă atenţie rânduiala Postului şi să participe la slujbele povăţuitoare orânduite în mod special în săptămâna Deniilor. În acest mod, fiecare credincios îşi aduce prinosul de iubire şi de recunoştinţă faţă de momentele sublime din ultimele zile de viaţă pământeană ale Mântuitorului Iisus, care pentru noi şi pentru a noastră mântuire s-a răstignit în vremea lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi a fost îngropat. După a treia zi, a urmat Învierea Sa, propovăduită de Sfintele Scripturi şi prăznuită de noi credincioşii la Sărbătoarea Sfintelor Paşti", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot dr.la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.

Sfânta şi Marea Joi 12 evanghelii, 12 popasuri pe drumul crucii

În Joia premergătoare Pătimirilor lui Hristos, Sfinţii Părinţi Duhovniceşti au rânduit ca toţi credincioşii să participe în Biserică la prăznuirea a patru momente importante petrecute în Sfânta şi Marea Joi : spălarea picioarelor Apostolilor de către Mântuitorul Hristos, Cina cea de Taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului Nostru Iisus Hristos. În această seară, în biserici, la slujba Sfintelor şi Mântuitoarelor Patimi ale Domnului preoţii citesc cele 12 Evanghelii ale patimilor lui Hristos; acestea reprezintă cele 12 popasuri pe care le-a făcut Fiul lui Dumnezeu pe drumul crucii.

Spălarea picioarelor ucenicilor - un gest de smerenie

Rememorând evenimentele din Joia Mare, înţelegem măreţia gestului făcut de Hristos care a spălat picioarele ucenicilor Săi, o pildă de smerenie dăruită lor şi nouă. (Ioan 13, 1-17). "După ce le-a spălat picioarele, şi şi-a luat hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis: Înţelegeţi ce v-am făcut? Voi mă numiţi pe Mine :Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să spălaţi picioarele unii altora; Că v-am dat vouă pilda, că precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi." ( Ioan 13, 12-15).

Cina cea de Taină

Când s-a întâlnit cu ucenicii, ei şi-au dat seama că sufletul Lui era adând împovărat, şi, deşi nu ştiau cauza, simţeau durerea împreună cu El. Când ucenicii s-au adunat în jurul mesei, El a spus pe un ton de profundă tristeţe."Am dorit mult să mănânc Paştele acesta cu voi, înainte de patima Mea; căci vă spun, că de acum încolo nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt-o şi le-a dat lor, zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor".

În Evanghelia de la Luca, Domnul Hristos, după ce a rostit aceste cuvinte, a rânduit: "Aceasta să faceţi întru pomenirea mea", cuvinte care sunt considerate un testament al Iubirii Lui Hristos faţă de oameni. După ce a cinat, Iisus a luat paharul, zicând: "Acest pahar este Legea cea Nouă , întru Sângele Meu, care se varsă pentru Voi" (Luca 22, 19-20). La Cina cea de Taină , el a instituit Sfânta Taină a Împărtăşaniei, prevestind patimile pe care le va îndura.

Cea mai nobilă Rugăciune

Tot în Joia Mare, Iisus a rostit rugăciunea din Grădina Ghetsimani, adresată Tatălui Ceresc. Aici era locul cel mai liniştit, preferat de Iisus, când El venea în Ierusalim. În acea noapte, Mântuitorul s-a retras să se roage, lăsându-i pe ucenici să privegheze. Rugăciunea rostită de El în acea noapte este considerată cea mai nobilă dintre toate rugăciunile, prin puterea ei de a ispăşi pentru păcatele lumii. Pentru că în ruga Sa, Iisus a inclus tot neamul omenesc.

În cele din urmă, după a treia rugă, găsindu-i pe ucenicii Săi tot adormiţi, Iisus le-a zis: "Sculaţi-vă, s-a apropiat cel ce m-a vândut!" Iisus a intuit că, în timp ce El se ruga cu lacrimi fierbinţi, voind să împlinească voia Tatălui ceresc, Grădina Ghetsimani s-a umplut de soldaţi. Cu toţii s-au îndreptat cu făcliile aprinse spre Iisus. În fruntea lor mergea Iuda.

Iuda, unul dintre cei 12 ucenici ai Domnului Iisus, a venit însoţit de mulţime, înarmată cu săbii şi cu ciomege. Atunci, vânzătorul Iuda a dat un semn de recunoaştere însoţitorilor lui: "Pe care-l voi săruta, Acela este. Puneţi mâna pe el!".

"Iuda a folosit această formulă de identificare, sărutul, care este expresia văzută şi simţită a dragostei dintre om şi Dumnezeu", ne spune preotul Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti. Şi, apropiindu-se de Iisus, Iuda i S-a adresat: "Bucură-Te, Învăţătorule!". Şi l-a sărutat pe Iisus, iar acesta i-a zis: "Prietene, pentru ce ai venit?" Atunci, însoţitorii lui Iuda s-au apropiat şi l-au prins.