Mărturii din coșmarul Covid-19: „M-a lovit! Viața mi-a dat o palmă aspră”
„Pacienta din salonul 13”. Așa se prezintă acum Cristina Dinulescu Sterian, o jurnalistă la un post regional de radio și corespondent de Buzău al agenției de presă News.ro. S-a infectat împreună cu soțul și cei doi copii ai lor, iar experiența prin care a trecut o consideră „o palmă aspră primită de la viață”.
„M-a lovit! M-a lovit cum nu credeam că o s-o facă! Viața mi-a dat o palmă aspră, pe care, din păcate, au simțit-o dur și copiii și familia mea, o palmă ale cărei urmări le voi simți, probabil, toată viața, pentru că această palmă a venit la pachet cu urme adânci lăsate pe plămânii mei și Dumnezeu știe câte și mai câte”, a scris azi pe pagina sa de Facebook Cristina Sterian.
De unde s-a infectat
Totul a pornit, bănuiește ea, de la vizita unor prieteni sâmbătă, 3 octombrie. Cu toate că în ziua precedentă a organizat și o mică petrecere de ziua fetiței ei. Sara împlinise 7 ani și au invitat acasă câțiva copii pe care fetița îi întâlnea zilnic. „Poate am greșit, însă ce părinte nu-și dorește să-și bucure copilul de ziua lui? Bănuiesc că nu atunci a fost problema, ci a doua zi, atunci când oameni dragi sufletului nostru ne-au vizitat, spunând, la un moment dat, printre altele, că la început de săptămână, unul dintre ei a avut o jenă în gât, probabil "de la apa rece", dar și că o rudă apropiată nu s-ar simți bine. Nu m-am alertat atunci, sub nici o formă. La câteva zile distanță de acest moment, eram deja toți 4, ai mei, contacți direcți ai unui caz confirmat. Am avut inspirația de a nu mai merge la serviciu, m-am izolat și a început așteptarea”.
După câteva zile s-a produs dezastrul
La început a apărut o durere cicălitoare de frunte și cu tendința de a-și drege vocea. S-a izolat într-o cameră, și-a făcut testul, iar rezultatul pozitiv nu a surprins-o. Deja o ustura nasul când respira, iar durerea de gât era nemaitrăită. Și-a făcut băgăjelul și s-a înființat la poarta secției de Boli Infecțioase a Spitalului Județean de Urgență Buzău.
„Nici prin gând nu-mi trecea că aici o să mor un pic și o să mă nasc pentru a doua oară. Eram pe picioarele mele, totul părea ok, iar optimismul domnului doctor Micu, cel care urma să-mi fie înger, mi-a dat încredere că voi trece eu și prin asta. Nu-s vreo fandosită, sunt un om trecut prin viață și nu aveam de gând să cedez acum. Însă s-a întâmplat! După câteva zile s-a produs dezastrul. A început ceea ce se cheamă furtuna de citokine, o reacție a sistemului imunitar care lasă urme adânci. A început lupta! Lupta mea pentru viață! ”, povestește jurnalista.
Întreaga familie la spital
Între timp, i s-a alăturat în aceeași rezervă, în patul vecin, fiul ei, Rareș, care a împlinit 12 ani în spital. Apoi și restul „clanului Sterian”. Starea de sănătate a Cristinei s-a degradat rapid, a ajuns pe oxigen, a primit tratament cu plasmă, iar medicii au făcut tot posibilul pentru a-i salva viața. Din fericire, au reușit. „A fost o bătălie incredibilă, despre care abia acum încet, încet, încep să-mi vorbească salvatorii mei în alb”, adaugă ea. În acest moment este relativ bine, greul a trecut. Toți patru sunt negativi, soțul și copiii acasă, ea încă în recuperare, la spital. Are mâinile și burta pline de înțepături și vânătăi, plămânii afectați și știe că va urma o perioadă lungă de refacere.
Mesajul Cristinei: „Cine nu crede în Covid, să vină la spital!”
Ea are un mesaj şi pentru cei care neagă existenţa virusului: „Cine nu crede în Covid să vină în secţia de Boli Infecţioase Buzău, dar fără echipamente, fără mască, şi să respire alături de noi, cei pe care nemernicul ne-a lovit pentru că, la un moment dat, am lăsat garda jos. Să vină aici să vadă cum lucrează omuleţii albi, salvatorii, cum le curge transpiraţia prin costume şi prin cele 2 - 3 perechi de mănuşi, cum se chinuie să-ţi găsească venele şi cu toate acestea cum găsesc puterea să zâmbească, să-ţi spună o vorbă bună, să te facă să nu te simţi un ciumat. Feriţi-vă, fraţilor! Nu e o glumă, nu bagatelizaţi situaţia în care ne aflăm. Daţi-vă un restart. Avem timp de petreceri, ieşiri, revelioane. Important e ca acum să ieşim cu toţii la numărătoare. Lăsați conspirațiile. O mască nu vă îngrădește nici un drept, nici o libertate. Vă spune pacienta din salonul 13, care era să pice în război. La 40 de ani, fără prea mari probleme de sănătate. Poate doar prea pornită, prea în vrie, prea să le facă pe toate.....”.
