Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare a anului, iar de această perioadă sunt legate o mulţime de obiceiuri şi tradiţii vechi, din străbuni.  Iată ce semnificaţie au tăierea porcului, mersul cu capra, colindele dar şi împodobirea bradului.

Tăierea porcului datează de dinaintea creştinismului

Pe 20 decembrie, în ziua de Ignat, are loc sacrificarea porcului. Tradiţia este respectată mai ales în zonele rurale, unde totul se desfăşoară conform unui ritual foarte bine pus la punct. Originile acestei tradiţii datează din vremurile de dinaintea creştinismului şi a fost acceptată ca o parte firească din viaţa comunităţii. Ignatul are însă şi o însemnătate spirituală căci bucatele nu pot fi consumate decât după ce au fost sfinţite de preot.

Mersul cu capra aduce prosperitate

Bâtrânii consideră capra ca fiind animalul ce dă semne dacă vremea va fi bună sau rea. La origini, jocul caprei a fost un ceremonial grav, de cult.Însă, de-a lungul timpului jocul caprei a devenit un ritual menit să aducă prosperitate în anul care vine. În zilele noastre această tradiţie a rămas un pretext pentru o revigorare a unor obiceiuri din bătrâni sau pentru etalarea costumelor populare.

Colindele aduc optimism şi speranţă

Colindatul deschide de obicei ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de Anul Nou. La sate, cu colinda merg copiii şi tinerii. Ei sunt organizaţi într-o ceată, cu o ierarhie bine stabilită, existând un conducător şi un loc de întâlnire. În trecut tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 20 de ani mergeau la colindat. Aceştia îţi găseau o gazdă la care stăteau pe toată durata sărbătorilor şi nu aveau voie să umble singuri pe uliţele satului, ci doar în ceată. Colindele se caracterizează prin crearea unei atmosfere pline de optimism şi speranţă pentru anul care vine, sunt urări de bine, de sănătate şi prosperitate.

Pomul de Crăciun, o tradiţie împrumutată

Obiceiul de a împodobi bradul de crăciun a fost împrumutat din Europa apuseană. Se presupune că ar aparţine lumii germane păgâne. Iniţial, la noi datina împodobirii unui pom sau a unei ramuri verzi se întâlnea numai la nuntă  şi  la moartea unui flăcău sau a unei fete mari. Ca obicei de Crăciun, împodobirea bradului a fost practicată până la sfârşitul secolului al XIX-lea de nemţii care locuiau la oraşe. După primul război mondial acest obicei s-a răspândit pe întreg teritoriul ţării noastre.

Cine este Moş Crăciun?

Când Fecioara Maria căuta un adăpost pentru a-l naşte pe Domnul Isus Hristos, ea a fost găzduită în casa lui Crăciun, de către soţia acestuia. Legenda spune că bărbatul era un om rău, iar femeia, miloasă, a ascuns-o pe Fecioara Maria în iesle. Crăciun a aflat însă şi, mânios, i-a tăiat mâinile soţiei sale, drept pedeapsă. Văzând acest lucru, Fecioara Maria a lipit mâinile femeii la loc. Această minune a dus la schimbarea lui Crăciun într-un om bun şi milostiv. De atunci el împarte cadouri tuturor oamenilor şi încearcă să-i facă pe toţi fericiţi. Această legendă este aproape pierdută în zilele noastre.

Poveşti despre Moş Crăciun sunt multe dar cea mai cunoscută este cea care îl prezintă ca fiind un bătrânel haios, cu barbă, care locuieşte la Polul Nord şi care aduce în fiecare an jucării copiilor cuminţi. În Laponia, Moş Crăciun are o fabrică de jucării iar ajutoarele sale sunt spiriduşii. În timpul anului el citeşte scrisorile copiilor şi le face jucăriile dorite. În ajun, Moşul se urcă în sania trasă de reni şi porneşte în zbor spre casele celor mici.

 
 
Loading...