Nu trebuie să fii ”tânăr și ferice” pentru a gusta Sărbătorile. Mai ales când ești la vârsta a treia și bucuriile sunt tot mai puține, trăiești fiecare clipă cu o plăcere care ține loc de neajunsuri, dureri sau lipsa celor dragi. Reporterii Click! au dat de urma magiei Paștelui, într-un loc unde s-ar fi așteptat să găsească tristețe și resemnare, la Căminul pentru Persoane Vârstnice-Acad Nicolae Cajal din București


Str. Traian nr 29 este imobilul în care ”locuiesc” 80 de bătrâni, împărțiți pe mai multe categorii, în funcție de boli și posibilitatea de a se deplasa. Când reporterii Click! au sosit, de afară se auzea o mare larmă. Am crezut că am sosit la vre-o petrecere simandicoasă, dar mare ne-a fost mirarea cînd am găsit pricina gălăgiei. ”Nu este nimic deosebit, bunicii noștrii se pregătesc de Paști și încondeiază ouă”, ne-a spus o salariată. La etajul 1 al clădirii am găsit într-adevăr un grup de oameni în vârstă, pregătindu-se de Sărbătoare, într-o frenezie care ți se transmitea fără să vrei. Lângă ei și printre ei, un grup de copii de la grădinița de la parter, aveau grijă să nu se plictisească seniorii nici o clipă. Am stat lângă bătrâni, i-am privit cum lucrau și se bucurau și am simțit ce înseamnă să te transforme o stare de bine și să te seducă pentru a face lucruri la care nu ai fi cugetat niciodată. Nu am colorat ouă niciodată, dar acum aș fi făcut-o pentru că munca lor era molipsitoare. Munceau și povesteau, povesteau și munceau. Evenimente importante dintr-o viață sau nimicuri petrecute ieri, erau toate spuse cu duioșie și ascultate cu luare aminte de cei prezenți, colegi de bătrânețe, pici de-o șchioapă sau angajați hârșiți în viață.

sg_0020.jpg

Profesoara Alexandra Udroiu a pictat oul, cu aceeași pasiune cu care odinioară, preda elevilor

Alexandrina Udroiu a fost profesoară de română și a venit la cămin mai mult moartă decât vie. ”Aveam mari probleme cu inima și viața de aici m-a adus la viață. O să plec la familie câteva zile, dar de abia aștept să mă întorc aici, unde tot timpul are cineva grijă de mine, nu ca acasă unde așteptam copiii toată ziua”, povestește Alexandrina. În lumea asta și-a găsit liniștea, este fericită și așteaptă cu bucurie al doilea Paște la cămin. Deși va împlini peste o lună 82 de ani, nu uită lumea în care a trăit, ce știe și ce a citit. Singura ei supărare este că nu poate să meargă la biserică și își aduce aminte cu duioșie de Sărbătorile de Paști din Dobârlăii de Brașov, unde a copilărit. Spune că împreună cu prietene ei, și-a amenajat camera ca și o vilă. Așa bathroom (engl. Baie), colțul camerei unde este patul a devenit bedroom (engl. dormitor), iar un alt colț unde sunt scaunele este living-ul (engl. camera de zi) iar dulapul a devenit dressing (engl. camera pentru haine și încălțăminte).

sg_0014.jpg

Tanti Ghorghița a fost cea mai harnică pensionară la atelierul de încondeiat ouă

”Era sărăcie mare, dar oamenii știau să se distreze, să fie împreună. Se puneau mese în fața bisericii, cât ținea ulița principală și fiecare aducea ce putea, de niciunde se umpleau de bucate. Nu o să uit niciodată pe bunica de 96 de ani care ne dădea după îndelungi rugăminți cadoul de iepuraș, câte un ban găurit, că așa, erau pe vremurile acelea. Ce timpuri!”, își aduce aminte Safta Gheorghița, de 84 de ani, de Sărbătorile din Brezoaiele de Dâmbovița. Fosta vânzătoare este la primul ei Paște la cămin și parcă participă la o nesfârșită petrecere, așa este de volubilă și veselă!

sg_0005.jpg

Erou premiat cu Virtutea Militară, veteranul căminului, Barbu Rotaru a fost sărbătorit pentru al 5-lea Paște

Lângă ea, zâmbește atoateștiutor Barbu Rotaru, fost ofițer, unul dintre veteranii căminului, decorat cu Virtutea Militară. Este de cinci ani și doamnele roiesc în jurul lui. ”Mă duc și acasă la nevastă, la fată și la ginere, să-mi văd nepotul de 12 ani dar, de abia aștept să mă întorc aici. Stau de atâta timp, că aici este acum casa mea și consider că este a doua familie”ne destăinuie Nea Barbu de 81 de ani, care a fost atașat militar în multe țări ale lumii

 
 
Loading...