Fotbal, sânge şi război - ultima parte
Arkan a reuşit să-şi facă o armată din suporteri fanatici ai celor de la Steaua Roşie şi Partizan, folosindu-i pe aceştia în războiul din Balcani, mai precis în epurarea etnică. Unul dintre ei a relatat cum a decurs stagiul lui petrecut sub comanda comandantului de galerie.
Citeşte şi
Fotbal, sânge şi război. "Delije", cei mai feroce huligani - Prima parte
Fotbal, sânge şi război - partea a 2-a
Fotbal, sânge şi război - partea a 3-a
Suporter al Stelei Roşii, Dejan Vukelici, a povestit că atunci când a izbucnit războiul în Iugoslavia locuia în China, deasupra unui bordel, profitând de pe urma acestei poziţii. A simţit chemarea patriei, înrolându-se în armata sârbă. Întors în ţara natală, a găsit o forţă comunistă demoralizată.
Auzise de brigada lui Arkan, motiv pentru care a decis să se mute în tabăra celebrului comandant. "Am mers direct în Croaţia, la Arkan. Ca naţionalist am considerat că e de datoria mea să fiu acolo. Am fost impresionat de ordine şi disciplină. Antrenamentele erau bune iar dorinţa de a curăţa ţara de croaţi şi musulmani era mare. Dar nu am fost martor la atrocităţile pe care presa străină le-a relatat. Nu am văzut comportamentul criminal".
Mulţi dintre militarii lui Arkan sunt acum în Belgrad, sponsorizând crimele şi violenţele, dinainte şi de după meciurile de fotbal. Pentru ei, fotbalul e război, iar războiul e fotbal.
Mai citeşte
Se îndreaptă lucrurile în Anglia: celebrii «hooligans» s-au mai liniştit
Violenţa ultraşilor ucide şi aduce puşcăria. S-a întâmplat în Serbia
«Grobarii» au dat foc la Maracana belgrădeană
Fenomenul ultras s-a născut în fosta Iugoslavie
Zeljko Tomici, un membru al Parlamentului sârb, este un fan al Partizanului, în vârstă de 36 de ani şi, o voce a raţiunii în lumea turbulentă a fotbalului sârbesc. "Primul lucru, trebuie să rezolvăm problema corupţiei în fotbalul nostru. Dacă continuăm să ne vindem jucătorii cei mai buni prin mârşăvii, atunci nu vor mai fi bani în fotbalul Serbiei, iar jocul va rămâne la un nivel scăzut. Când Partizan l-a vândut pe Kezman la PSV, pe lângă bani, trebuia să primim şi becuri de la Philips, sponsorul olandezilor. S-au pierdut pe drum. La fel s-a petrecut şi cu banii. Tipic sârbesc".
"Violenţa este un alt subiect, mai ales cea din fotbal. Problema huliganismului nu s-a schimbat deloc, fanii Stelei şi Partizanului continuând să se lupte între ei, dar şi cu poliţiştii. Toate jocurile sunt afectate într-un fel sau altfel. Trebuie să întoarcem situaţia asta", a încheiat parlamentarul-suporter Timici.
Guvernul a introdus în urmă cu ceva timp o lege a huliganismului, ceva progrese fiind vizibile.
Violenţa în rândul suporterilor sârbi nu e aşa de extremă ca cea din martie 1992 atunci când Tigrii au invadat peluza nord de pe Maracana pentru a etala bannerele cu însemne de război. Dar violenţa rămâne, cât şi frica celorlalţi suporteri. Din fericire, sârbii nu şi-au încurajat niciodată naţionala cu frenezia pe care o afişează la meciurile echipelor de club. Să sperăm că acest lucru nu se va schimba.
"Steaua Roşie, iubită de milioane, urâtă de sute de milioane" - zicală a grupului Delije.
Povesteşte-ne pe FORUMUL CLICK trăirile şi impresiile tale despre fenomenul ULTRAS
