Pancu, Iencsi sau Niculae sunt mai proaspeţi în memoriile şi inimile suporterilor, dar Nicolae Manea rămâne unul dintre cei mai mari rapidişti în viaţă.


Fostul jucător al giuleştenilor, în acest moment antrenorul Gloriei Bistriţa, îşi aduce aminte cum şi-a pus viaţa în pericol în 1975 pentru a juca împotriva rivalei de moarte, Steaua, care vine duminică în Grant.

„Aveam 18 ani şi la un control medical mi s-a descoperit că sunt bolnav de hepatită. Am fost oprit de la efort şi un an de zile n-am mai jucat pentru Rapid. Înaintea semifinalei de Cupă cu Steaua, din 1975, Armata mi-a descoperit însă acea foaie medicală şi m-a internat forţat, ca să nu joc. Un general m-a ameninţat că dacă fug din spital mă trimite la Tribunalul Militar şi fac puşcărie", povesteşte Manea situaţia dramatică, de care acum râde. Cum la rapidişti, astfel de ameninţări n-au ţinut niciodată, Manea a făcut contrariul.

„Fosta iubită, actuala soţie, m-a aşteptat cu un Taxi la Gara de Nord, am sărit gardul în pijamale şi halat şi am fugit la Stadion. Se juca pe 23 august şi miliţienii de la pază nu voiau să mă lase să intru. Ziceau că sunt scăpat de la nebuni când m-au văzut îmbrăcat aşa. Până la urmă am ajuns la vestiare, am jucat şi eu am transformat penalty-ul prin care am eliminat-o pe Steaua. Am jucat apoi finala cu Craiova pe care am câştigat-o cu golurile mele şi am fugit la mare. Au venit cei de la Armată şi m-au încorporat de pe plajă", îşi aduce aminte Manea despre una dintre cele mai frumoase poveşti din istoria jocurilor Rapid - Steaua.

A jucat un sezon la rivalii din Ghencea

Nicolae Manea n-a putut rezista presiunilor specifice făcute de Steaua în perioada comunismului şi atacantul a fost obligat să joace în sezonul 1980-1981 pentru trupa din Ghencea. A bifat 9 meciuri şi un gol, dar tricoul roş-albastru i-a „ars" pielea şi un an mai târziu a revenit acasă, în Giuleşti. „Acele 365 de zile m-am gândit tot la Rapid", spune Manea, care n-are loc la club din cauza strategiei lui George Copos.

Loading...
Citeste tot despre: