Fotbalistul român Mihai Neşu a vorbit astăzi într-o conferinţă de presă despre proiectul pe care l-a demarat, o fundaţia dedicată copiilor cu handicap, şi despre viaţa sa din ultimele luni, cele mai grele trăite vreodată. Componentul echipei olandeze FC Utrecht a suferit un accident stupid la antrenament, în luna mai a anului trecut, şi de atunci este paralizat.


Iată cele mai importante declaraţii ale lui Mihai Neşu:

"Ideea acestei Fundaţii nu a fost doar a mea, ci şi a soţiei mele şi a prietenilor. Am vrut ca din acest accident trist şi stupid să facem ceva frumos şi poate peste ceva timp va fi un final fericit, poate nu pentru mine, ci pentru alţii aflaţi în aceeaşi situaţie!"

"Sunt fericit că am revenit de la Centrul de refacere. Sunt mai relaxat acasă. Procesul de recuperare este unul lent. Doctorii mi-au spus că în astfel de situaţii, lucrurile nu pot merge repede, nu putem forţa. Poate peste câţiva ani voi putea merge din nou".

"Vreau să muncesc mult , pentru a face această fundaţie să însemne într-adevăr ceva. îmi doresc să încerc să fac orice în fotbal. Acum, cea mai mare parte a zilei o dedic Fundaţiei."

"Nu m-am aşteptat ca un jucător din afara Olandei să fie atât de respectat şi iubit. Am fost impresionat de cât de multă susţinere am avut. Vreau să le mulţumesc tuturor şi sper să fie alături de mine şi în viitor pentru că sprijinul lor mă ajută să rămân cu zâmbetul pe buze."

"Vreau să-i ajut pe cei cu probleme de acest gen să se integreze în societate şi să aibe o viaţă cât de cât normală. În România e greu să ai o viaţă normală dacaă ai un handicap, pentru că nu există şcoli adaptate pentru aşa ceva, restaurante, săli de cinema".

"După ce m-am trezit, după operaţie, mi-a fost clar că am terminat-o cu fotbalul şi că îmi va lua ceva timp să găsesc ce lucruri noi pot face în viaţă."

"Urmăresc fotablul acum mai mult decât înainte. Vreau să stau cât de mult pot în Olanda, pentru că aici recuperarea merge foarte bine".

"Mi-e greu să-i enumăr pe toţi cei care au fost alături de mine: foştii colegi de la Steaua, Săpunaru, Pancu, Bozovici..."

"Meciul de deschidere de anul viitor al echipei Utrecht va fi cu Steaua şi sper să putem organiza şi un meci la Cluj."

"Voi încerca să contactez Primăria din Oradea, poate voi primi ajutor sau o colaborare cu cei de acolo."

"Cel mai greu după accident mi-a fost să mă obişnuiesc să primesc ajutor de la oameni. în general eram o persoană independentă şi mi-a fost greu să aştept să mi se dea de mâncare, să mi se dea de băut. Nu este uşor, dar până la urmă va trebui să mă obişnuiesc cu toate. NU pot să mă gândesc la lucrurile rele"

"Soţia mea a fost alături de mine în fiecare clipă, în fiecare zi şi noapte. Am avut un grup de prieteni din Olanda şi din România , dar şi părinţii care m-au ajutat să trec cu bine peste lunile petrecute în spital."

"Medicii mi-au dat speranţe că peste câteva luni voi putea mişca şi mâna stânga şi atunci voi putea schimba şi scaunul în care stau şi poate voi face altfel lucrurile atunci."

"Nu m-am aşteptat la ajutor din partea cuiva. Am avut nevoie ca familia să-mi fie aproape. Cei de la club m-au ajutat foarte mult şi m-am bucurat. Cei de la Steaua poate ajută cumva tacit. Încerc să-mi văd de viaşţa mea cât pot de independent."


Mai citeşte:

Neşu îşi lansează fundaţia pentru copiii din România


 
 
Loading...
Citeste tot despre: