Fata care a adoptat peste 100 de câini, pisici şi măgăruşi
Ştie ce mănâncă fiecare, dar şi când are o zi proastă. Îşi dă seama de dispoziţia animalelor după mers, privire şi zgomotele pe care le fac. Pe Mirela Marcu, 40 de ani, absolventă de Teologie, cu un master în Politici Europene, o găseşti cât e ziua de mare printre câini şi pisici.
Mirela Marcu a renunţat la tot din dragoste pentru animale: la un job bine plătit în Bucureşti şi la o carieră promiţătoare în diplomaţie. „Dacă n-aş fi făcut cu sufletul acest lucru, nu rezistam atâţia ani. Animalele sunt cea mai mare satisfacţie a vieţii mele. Le îngrijesc la fel ca pe copiii mei. Nu am nici un regret“, recunoaşte tânăra pentru “Weekend Adevărul”.
Povestea a început în 2012. În satul Ceacu, la 11 km de Călăraşi, patrupedele sunt la ele acasă. O curte imensă de 4.000 mp şi o casă pe care le-a moştenit de la bunici s-au transformat într-un adăpost pentru necuvântătoare. Aici şi-au găsit liniştea peste 100 de câini şi pisici, 2 măgăruşi şi 2 capre, toate salvate de Mirela de la pieire. Multe dintre ele sunt bolnave, majoritatea au fost abandonate în parcuri, pe câmp sau pur şi simplu au fost puse în saci şi aruncate peste gardul curţii sale de oameni fără suflet. „În 2012 când am adoptat primul animăluţ. De atunci, tot au apărut, până când a fost nevoie să renunţ la job şi să mă mut aici pentru că m-am trezit înconjurată de tot mai mulţi blănoşi“, povesteşte tânăra.
La Ceacu, animăluţele sunt îngrijite ca la carte: hrănite, deparazitate, sterilizate şi cel mai important, iubite. Când e nevoie merge la Bucureşti pentru tratamente sau organizează campanie de sterilizare gratuită pentru căţeii din sat sau din oraş. Tot ea realizează filmuleţe sau fotografii pentru cei care doresc să adopte.
„Avem colaborări cu ONG-uri din străinătate şi îi trimitem în sistem autorizat de transport şi cu contract de adopţie. Au ajuns căţei în Anglia, Olanda, Belgia şi Franţa, Suedia şi chiar Canada“, spune tânăra.
În sat, localnicii sunt împărţiţi în două tabere. Unora li s-a părut faină ideea, au apreciat implicarea ei în salvarea animalelor, dar alţii o consideră un pic ciudată. Sunt foarte puţini însă care vin să dea o mână de ajutor. „Vara am avut voluntari care vin şi deparazitează căţeii, îi spală şi nu li se pare o muncă înjositoare”, spune Mirela. Hrăneşte zilnic animalele cu peste 200 de kilograme de mâncare. „Ca şi cost înseamnă mult. Dar am primit sponsorizări din străinătate de la diverse asociaţii cu care colaborăm şi asa ne descurcăm“, mai explică tânăra.
