Creştinii ortodocşi au ajuns la ultima treaptă a urcuşului duhovnicesc orânduită în Sfântul Post: Săptămâna Patimilor sau Săptămâna cea Mare. Respectând rânduielile canonice, în Săptămâna Patimilor credincioşii postitori ajunează până seara. Caracteristica de seamă a Săptămânii Patimilor sunt Deniile, slujbe speciale săvârşite în toate Bisericile ortodoxe.


 

În acest răstimp, împodobit cu momente de meditaţie, în aşteptarea Învierii, creştinii rememorează evenimentele premergătoare suferinţelor Mântuitorului nostru.

De aceea, Biserica ne aduce aminte, zi de zi, momentele tensionate trăite de Iisus, înainte de răstignirea Sa pe cruce: Cina cea de taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vânzarea Lui de Apostolul Iuda. În acest interval, marcat de suferinţă, tristeţe, pocăinţă şi de nădejde, fiecare zi are un mesaj semnificativ.

„Săptămâna Pătimirilor se mai numeşte Săptămâna Mare pentru că în acest interval fiecare credincios poate să-şi recapituleze  momentele esenţiale din viaţă, să urmărească cu mai multă atenţie rânduiala Postului şi să participe la slujbele povăţuitoare orânduite în mod special în săptămâna Deniilor. În acest mod, fiecare credincios îşi aduce prinosul de iubire şi de recunoştinţă faţă de  momentele sublime din ultimele zile de viaţă pământeană ale Mântuitorului Iisus, care pentru noi ,şi pentru a noastră mântuire, s-a răstignit în vremea lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi a fost îngropat. După a treia zi, a urmat Învierea Sa, propovăduită de Sfintele Scripturi şi prăznuită de noi credincioşii la Sărbătoarea Sfintelor Paşti”, ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă ( B-dul Nicolae Titulescu din Bucureşti). 

Denia din Sfânta Mare Luni

În Denia din Sfânta zi de Luni se face pomenirea patriarhului Iosif cel frumos, o icoană a lui Hristos pentru că Iosif a fost invidiat de evrei, asemenea lui Iisus, şi a fost vândut de ucenicul său pe treizeci de arginţi. Tot în această Sfântă zi de Luni se face pomenire şi despre smochinul ce s-a uscat prin blestemul lui Iisus.

Pilda lui Iosif cel iertător

În prima zi din Săptămâna Patimilor lui Iisus, în Denia de luni, Biserica îl pomeneşte pe Patriarhului Iosif cel prea frumos la trup şi la suflet, fiul cel mic al Patriarhului Iacov, din Vechiul Testament. Acesta întruchipează  “icoana” lui Hristos, pentru că, asemenea domnului nostru Iisus, Iosif a fost bun şi iertător cu fraţii lui care l-au vândut în Egipt, pe treizeci de arginţi, aşa cum Iisus a fost vândut de Iuda. Iosif cel iertător a impresionat miile de  credincioşi prin dorinţa lui de a sluji Lui  Dumnezeu, împlinindu-i poruncile.

Fericitul Iosif este vrednic de pomenire pentru că a depăşit ispitele dorind să rămână fără de păcat. A fost întemniţat pe nedrept, fiind acuzat de desfrânare. După ce a tălmăcit  semnificaţia unor vise pe care le-a avut faraonul: Şapte vaci grase, urmate de şapte vaci slabe, dar şi şapte spice de gâu pline urmate de şapte spice de grâu uscate  (semnifică anii de belşug, urmaţi de anii de secetă). Sfântul Iosif l-a învăţat pe faraon cum să depăşească perioada de secetă. Fiind eliberat din închisoare, Iosif a fost numit administrator şi a condus peste tot Egiptul.

Iosif cel iertător

Numit în această funcţie, Iosif nu s-a răzbunat pe fraţii lui şi i-a salvat de la înfometare pe concetăţenii şi pe conaţionalii săi. De aceea, Sfânta noastră Biserică îl cinsteşte ca pe un iubitor de oameni, asemenea Mântuitorului Iisus. Stăpânirea lui Iosif cel iertător peste Egipt reprezintă biruinţa lui Hristos asupra păcatelor lumii.

Pilda smochinului neroditor

De asemenea, tot la Denia din Sfânta Mare zi de Luni, în Bisericile ortodoxe se reaminteşte Pilda smochinului neroditor, o parabolă care îndeamnă la reflecţie. De fapt, această pildă, spusă de Iisus oamenilor, este o parabolă rostită de El în Noul Testament:   Venind din Betania, Iisus era flămând şi s-a oprit lângă un smochin  întâlnit pe drum, vrând să-şi astâmpere foamea.

Hristos a căutat smochine, dar pomul avea doar frunze. Pentru că n-a găsit fructele căutate, în pomul neroditor, Domnul L-a blestemat şi smochinul s-a uscat, datorită  blestemului. Parabola aceasta este istorisită  şi în Evanghelia lui Matei (21, 17-19). Prin Pilda smochinului neroditor, Domnul a vrut să-i convingă pe conaţionalii Săi că are putere să pedepseacă îndărătnicia lor. Însă, fiind  bun, Iisus n-a vrut să fie aspru niciodată cu oamenii, de aceea, şi-a arătat puterea faţă de un smochin.

Omul să folosească  în mod roditor fiecare clipă

În pilda din Marea zi de Luni, Domnul se adresează atât poporului  ales, cât şi oamenilor, în general, îndemnându-I să folosească în mod roditor fiecare clipă de viaţă dăruită de  Dumnezeu. Pilda aceasta, relatată şi de Evanghelistul Luca, arată că Domnul răsplăteşte totdeauna binele pe care-l fac oamenii.

Deoarece omul nu ştie când va veni sfârşitul vieţii sale, trebuie să fie pregătit mereu să ducă o viaţă creştină împodobită cu fapte bune şi cu evlavie, să fie receptiv la aşteptările lui Dumnezeu şi la necazurile semenilor, pentru că smochinul simbolizează omul, iar smochinele reprezintă faptele sale bune. 

 

Loading...