În fiecare an, în prima vineri după Paşte, în Vinerea Luminată, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. În această zi, credincioşii cinstesc un praznic împărătesc închinat Maicii Domnului.


Izvorul Tămăduirii - Istoricul sărbătorii

Potrivit tradiţiei, sărbătoarea are o istorie veche de 1500 de ani şi evocă un miracol care datează din secolul al V-lea, pe vremea evlaviosului Leon cel Mare, cu puţin timp înainte ca acesta să ajungă împărat.

Legenda spune că Leon cel evlavios şi binecredincios se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Aici a întâlnit un bătrân orb. Leon l-a luat de mână şi s-a oferit să-l călăuzească.

Din discuţiile cu bătrânul, Leon a constatat că orbul era un om religios care obişnuia să le spună creştinilor că, în pădurile imperiale, sunt izvoare şi lacuri ocrotite de Maica Domnului, protectoarea sihaştrilor retraşi în acele locuri. Legenda mai spune că, prinşi în discuţii legate de Învierea Domnului, cei doi s-au rătăcit în pădurea deasă. Între timp, orbului i s-a făcut sete şi l-a rugat pe Leon să-i aducă apă de băut. După multe căutări, Leon s-a întristat pentru că n-a găsit nici o sursă de apă potabilă.   

O voce l-a îndrumat pe Leon unde să găsească apă

Pe când era deznădăjduit, Leon a auzit o voce: "Nu este nevoie să te osteneşti, Leon, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui întunecaţi! Atunci vei cunoaşte cine sunt eu!” Leon a urmat întocmai sfatul primit „de sus”, iar orbul şi-a recăpătat în mod miraculor  vederea. Când s-a înfăptuit minunea, orbul a exclamat: ”Maica Domnului eşti aici! Te-am găsit!” Copleşit de cele întâmplate, Leon a îngenuncheat şi a rostit la rândul lui: „Am văzut Lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată. Aici este izvorul tămăduitor, fântâna dătătoare de sănătate”!

Profeţia orbului pentru Leon s-a împlinit

Înţeleptul orb i-a zis lui Leon că, în curând, va ajunge împărat. Profeţia orbului s-a împlinit. Prima grijă a împăratului Leon a fost să ridice o biserică, aproape de izvorul tămăduitor. După ce a băut apă din sursa vindecătoare, s-a însănătoşit, după o grea suferinţă însuşi împăratul Justinian.

La Istanbul, denumirea actuală a vechii cetăţi a Constantinopolului, turiştii se pot închina într-o biserică cu hramul  Izvorul Tămăduirii, ridicată în secolul al XIX-lea. La subsolul acesteia există un paraclis ce datează din secolul al V-lea, care adăposteşte şi azi un izvor cu apă tămăduitoare din vremea împăratului Leon.

Tradiţii care aduc noroc tot anul

Credincioşii să participe la slujba de sfinţire a apei

În toate lăcaşurile ortodoxe  de cult de la oraşe şi de la sate, la praznicul închinat Izvorului Tămăduirii se săvârşesc, după rânduială specifică Săptămânii Luminate, slujbe de sfinţire a apei, numită Agheasma Mică. După slujba de sfinţire, preoţii îi stropesc pe credincioşi cu apă binecuvântată şi cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău”. În credinţa populară, acest cântec de binecuvântare, rostit de preot în timp ce mulţimea credincioşilor este stropită cu apă sfinţită, are rol purificator, de îndepărtare a energiilor negative şi a pagubei.

Apa sfinţită în ziua praznicului are puteri tămăduitoare

Apa sfinţită acum are efecte dovedite asupra sănătăţii fizice şi spirituale. În tradiţia populară, bolnavii care respectă ritualul şi beau agheasmă dimineaţa, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc. De asemenea, cu Agheasma mică se stropesc încăperile din gospodărie, cu excepţia băii.  

Maica Domnului este un Izvor al Tămăduirii

Asimilarea Maicii Domnului cu un Izvor al Tămăduirii nu este întâmplătoare, deoarece aceasta este mijlocitoarea noastră către Iisus, este cea care a suferit pentru fiul Său pe „Drumul Crucii”. De aceea creştinii îi cer ajutor în momentele lor de boală sau de necaz.

Un legământ de loialitate - Jurământul juvenil

În unele zone ale ţării, în această zi se mai practică „Jurământul juvenil”. Ceremonia  se face în fiecare an în ziua praznicului Izvorul Tămăduirii între tineri cu vârste cuprinse între 9 şi 14 ani, pe criterii de prietenie, de afinitate sufletească şi de sex. Tinerii trebuie să împlinească mai multe momente rituale, să-şi jure loialitate şi să facă schimb de obiecte cu valoare sentimentală: un colac, un vas de lut sau o lumânare.

Tradiţia numită  înfrăţitul, un legământ între băieţi sau însurăţitul, un legământ între fete are drept scop ajutorul reciproc, între cei care au  împlinit ritualul, în cele mai dificile momente din viaţa lor. Şi persoanele mature împlinesc acest legământ, după care ei îşi spun surate, fârtaţi, veri şi verişoare şi se comportă ca şi cum ar fi rude. Scopul acestui legământ este acela de a fi de ajutor celui cu care „s-a legat”, până la moarte.

Sărbătoarea este benefică pentru săpătorii de fântâni

În tradiţia populară, sărbătoarea este norocoasă şi spornică pentru săpătorii de fântâni. În această zi, apele sunt mai zgomotoase, mai zbuciumate; de aceea, zgomotul apei îi ajută pe fântânari să găsească mai uşor o sursă de apă- în grădina casei sau în zone de deal şi de câmpie, pe ogorul lor.

În ziua praznicului nu se lucrează în gospodărie sau la câmp

Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte, pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.   

Gospodarii aruncă apa sfinţită peste vite

Mai ales în mediul rural, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole.

Cu apă sfinţită se stropesc grădinile şi livezile

Pentru a avea un an bogat, gospodarii stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului grădinile şi livezile. Totodată, acest ritual protejează recoltele de efectele grindinei.

În ziua praznicului, credincioşii se pot ruga în lăcaşuri care poartă numele sărbătorii:

În Bucureşti: la Biserica Izvorul Tămăduirii - Mavrogheni (Strada Monetăriei nr.4, lângă Muzeul  Ţăranului Român).

În ţară, cele mai cunoscute Izvoare Tămăduitoare

În Dobrogea, la Mânăstirea Dervent, există cel mai cunoscut izvor. Pe aceste meleaguri, Sfântul  Apostol Andrei a săvârşit numeroase minuni. Apa izvorului  de odinioară curge  şi astăzi,  păstrându-şi puterile miraculoase asupra sănătăţii.

La Mânăstirea Ghighiu, credincioşii care asistă la slujbă se pot bucura de ajutorul primit de la renumita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi pot găsi apă sfinţită la Izvorul Tămăduirii, situat în curtea mănăstirii. 

Un alt izvor cu apă vindecătoare, care adună mii de credincioşi, este la Mănăstirea Horaicioara, din judeţul Neamţ.

La Mânăstirea Prislop, satul Silvaşu  de Sus, comuna Prislop, judeţul Hunedoara, există un izvor tămăduitor la care vin în pelerinaj numeroşi credincioşi bolnavi. Tot în această localitate este şi mormântul preotului Arsenie Boca.

Mânăstirea Izbuc, cel mai vechi lăcaş de rugăciune din judeţul Bihor, adăposteşte un izvor unic în Europa. Se spune că apa ţâşneşte dintre pietre, la anumite intervale de timp şi legenda aminteşte că izvorul a fost recunoscut ca o sursă tămăduitoare pentru bolnavi, după ce un copil orb s-a oprit să-şi spele ochii. La scurt timp, copilul a început să vadă.

Tot la Mănăstirea Izbuc, femeile care doresc să aibă copii se roagă Maicii Domnului, în ziua praznicului, să le binecuvânteze viaţa cu un prunc. Şi, deseori, dorinţa lor se împlineşte. Sfântul lăcaş este la o distanţă de 100 Km de Oradea, pe DN.76, spre Deva.

Loading...