În ziua de 2 februarie, când se împlinesc 40 de zile de la Naşterea lui Iisus Hristos, creştinii ortodocşi sărbătoresc cu pioşenie Întâmpinarea Domnului, acest mare praznic împărătesc. Chiar de la începutul secolului al V-lea, sărbătoarea se ţinea la Ierusalim cu aceeaşi mare bucurie, ca şi Sfintele Paşti.


La Roma însă, Praznicul Întâmpinării Domnului a fost orânduit pentru prima dată de papa Gelasiu în anul 494, iar această sărbătoare religioasă a înlocuit străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor. Ritualul sărbătorii păgâne se împlinea la începutul lunii februarie; atunci aveau loc o serie de procesiuni cu făclii aprinse în jurul oraşului, în onoarea zeului Pan, numit şi Lupercus, ucigătorul lupilor.

Slujbe de alungare a răului în ziua Întâmpinării Domnului

În ritualul ortodox, sărbătoarea şi-a căpătat respectul meritat, după ce s-au făcut slujbe de alungare a răului. Documentele religioase amintesc despre unele întâmplări dramatice în anumite zone geografice. Printre acestea este amintit un cutremur petrecut în Antiohia, în jurul anului 528, eveniment soldat cu multe victime omeneşti. Apoi, în anul 541, la Constantinopol a izbucnit o epidemie de ciumă, care a curmat, zilnic, vieţiile a mii de oameni. Pentru că periodic aveau loc alte şi alte nenorociri, preoţii acelor vremuri au hotărât ca, mai ales în Ziua Praznicului, să se oficieze numeroase slujbe de alungare a nenorocirilor ce se abăteau asupra oamenilor. La scurt timp, după împlinirea acestor ritualuri, necazurile s-au oprit. Ca o mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru milostenia sa, Biserica a orânduit sărbătoarea acestui praznic împărătesc la data de 2 februarie.

În tradiţia populară, sărbătoarea Întâmpinării Domnului este cunoscută şi sub numele de Stretenia (vechea denumire slavonă) sau Aducerea  la Templu a Pruncului Iisus de sfânta lui mamă şi de blândul Iosif, logodnicul său.

Istoricul sărbătorii

Fecioara Maria a împlinit porunca Legii vechi

Sfânta Fecioară Maica şi blândul Iosif, logodnicul ei, l-au adus la Ierusalim, în Biserica lui Dumnezeu, pe pruncul Iisus respectând astfel porunca Legii vechi şi a Bisericii Vechiului Testament. Această Lege prevedea ca întâiul născut de parte bărbătească să fie închinat lui Dumnezeu, atunci când se împlineau 40 de zile de la naştere. Pentru respectarea deplină a ritualului, Fecioara Maria şi blândul Iosif au adus la Templu ca jerfă o pereche de  turturele. Cu acest prilej, la Templu se împlinea şi ritualul de curăţire a mamei după naştere.

Bătrânul Simeon L-a întâmpinat pe pruncul Iisus

Totodată, la această dată, creştinii ortodocşi cinstesc şi ziua când, bătrânul Simeon, vestit de Duhul Sfânt, a mers la Templu pentru Întâmpinarea Pruncului, cel dintâi născut. Simeon L-a luat în braţe pe Hristos şi a rostit printre lacrimi: „Acum slobozeşte (eliberează) pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău în pace, că au văzut ochii mei mântuirea Ta”. (Luca 2, 29-30).

Atunci, bătrânului Simeon i s-a împlinit aşteptarea: L-a văzut pe Mesia, aşa cum i se făgăduise. După emoţionantul eveniment,  Sfântul şi Dreptul Simeon s-a  adresat Maicii lui Hristos: „Acesta pe care-l ţin în braţe este cuvântul lui Dumnezeu şi mulţi vor cădea că nu vor asculta Cuvântul, mărturia Lui. Iar popoarele cele păgâne se vor scula din păcatele lor, din întunericul idolilor şi se vor lumina şi curăţi cu Botezul Fiului Tău, Fecioară, înălţându-se la împărăţia cerurilor. Mulţi evrei îl vor huli în toate veacurile. Până la sfârşitul lumii va fi semn de împotrivire, căci mulţi nu vor crede şi vor huli Crucea Fiului tău.

Icoana „Îmblânzirea inimilor” sau „Profeţia lui Simeon”

În ziua praznicului este cinstită şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cunoscută sub numele de” Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „Profeţia Lui Simeon”, în care Mama lui Iisus este înfăţişată fără pruncul său, iar şapte săbii îi străpung pieptul.

Profeţia lui Simeon

"O, Fecioară Preacurată, sabie de amândouă părţile ascuţite va trece prin inima ta, când vei vedea pe Hristos Fiul tău răstignit pe lemnul Crucii, când îl vei vedea gol, străpuns la mâini şi la picioare şi mort; atunci mare jale va cuprinde sufletul tău şi ca o sabie ascuţită vor trece prin inma ta toate aceste necazuri". După cuvintele Sfântului Simeon, considerat cel mai de seamă prooroc al acelor timpuri, Apostolul Luca spune: ”După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în cetatea lor, Nazaret. Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste el”.

„Sărbătoarea de azi ne aduce cu duhul în Ierusalim, unde asistăm ca martori la ceremonia solemnă prin care se împlineau două porunci ale Legii lui Moise:  curăţirea unei femei după naştere şi ceremonia închinării unui copil lui Dumnezeu. Sfinţii părinţi şi predicatori ai Bisericii Creştine speră că, aşa precum fiul lui Dumnezeu la prezentarea  Sa la Templu s-a predat cu totul voii  Tatălui Său, tot aşa şi noi, creştinii, avem datoria  să ne închinăm viaţa lui Dumnezeu azi şi pururea”, ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu).

Tradiţii pentru spor şi sănătate în ziua praznicului

Aducerea pruncilor spre închinare la biserică

În ziua praznicului, creştinii respectă şi în zilele noastre ritualul împlinit de Maica Domnului. Sărbătoarea Întâmpinării  Domnului sau Aducerea pruncilor spre închinarea la biserică, la 40 de zile după naştere, a rămas o îndatorire pentru mame şi în Biserica Ortodoxă. Cu acest prilej, preotul face molifta de curăţire a mamelor, închinând pruncii la icoane. Când pruncul împlineşte 40 de zile, mama îl aduce la biserică, ca şi Maica lui Iisus; în numele familiei, ea îl dăruieşte ca ofrandă lui Dumnezeu şi-l închină la altar.

Ritualul religios

Potrivit ritualului religios, preotul binecuvântează cu semnul crucii pe mamă şi pe prunc, citeşte o serie de rugăciuni de binecuvântare, împărtăşind-o pe mamă cu Sfintele Taine. Prin analogie cu evenimentul petrecut atunci, mamele şi pruncii amintesc de Maica Domnului care-l ţinea în braţe pe Iisus, în Templul din Ierusalim.

În zilele noastre, se săvârşeşte întocmai procesiunea intrării pruncului în biserică, aşezarea lui în faţa uşilor împărăteşti şi împărtăşirea mamei cu Sfintele Taine. În privinţa pruncului, preotul se roagă ca Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvânteze şi să-l sfinţească. La fel de importantă este rânduiala pentru lumânarea de botez.

Puterea ursului este dăruită pruncului

În ziua praznicului, în multe localităţi rurale, copiii mai sunt unşi cu grăsime de urs, procurată de la vânători. În vremuri îndepărtate, acest obicei îl aplicau în practică părinţii, care voiau să aibă copii puternici şi sănătoşi, fiind convinşi că astfel, puterea proverbială a ursului este dăruită pruncilor. De asemenea, copiii sau bolnavii „de sperietoare” sunt afumaţi în această zi cu păr de urs.

Previziuni populare

În tradiţia populară, sărbătoarea este numită şi Ziua Ursului, ştiută şi cu numele de Stretenia. Se spune că această zi reprezintă cumpăna dintre anotimpul rece şi cel cald.  

Strămoşii vorbeau despre schimbarea vremii în funcţie de modul în care se comporta ursul. Dacă în această zi este soare, ursul părăseşte bârlogul. Dacă ursul îşi vede umbra, el se sperie şi intră din nou în bârlog, prevestind astfel prelungirea iernii cu şase săptămâni. Dacă în ziua praznicului cerul este înnourat, ursul nu-şi vede umbra; el părăseşte bârlogul anticipând astfel apropierea primăverii şi încălzirea vremii.   

Dacă în ziua de Stretenie este vreme bună, aşa va fi şi în ziua praznicului de Sfântul Gheorghe.

În medicina populară, se crede că oamenii pot primi o putere asemănătoare cu aceea a ursului, dacă îşi ung corpul cu untura lui Moş Martin.

Ziua Ursului este şi ziua curajului şi a regenerării

În tradiţia populară, ursul este asociat cu  forţa şi curajul. 

De aceea, copiii plăpânzi sunt botezaţi cu numele de Ursu, iar cei bolnavi sunt afumaţi cu păr de urs, pentru a alunga ursita cea rea.

Ofrande pentru sănătatea pruncilor bolnavi

În ziua praznicului, este bine ca mamele ai căror copii sunt bolnavi să dăruiască lucruri de îmbrăcăminte copiilor săraci. Împlinirea acestui ritual  aduce bucurii şi alungă boala din familiile generoase. 

Pentru spor şi sănătate, în această zi de sărbătoare, credincioşii cinstesc icoana Maicii Domnului numită „Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „Profeţia lui Simeon”.

Târcovitul viilor, un ritual care aduce sporul viţei de vie

Un ritual respectat în mediul rural, numit şi „Târcovitul viilor,” spune că în ziua Întâmpinării Domnului iarna se pregăteşte de plecare. Sătenii merg la vie  pentru a împlini un ritual care să atragă sporul viţei de vie. În acest scop, ei pornesc spre ogor ducând în procesiune o ploscă  plină cu vin, funingine din sobă amestecată cu seu, o bucată de tobă  de porc , ce simbolizează spiritul grâului. Cu aceste ofrande ei ocolesc via de trei ori şi se opresc lângă fiecare butuc de vie, taie câte o coardă de viţă, o ung cu untura amestecată cu funingine şi picură vin peste butucul viţei. Apoi ei gustă din bucata de tobă şi beau vin, rostind şi o rugăciune, prin care îl roagă pe Dumnezeu ca strugurii  să crească cât bucata de tobă. Coardele de vie sunt binecuvântate cu semnul crucii, iar unele sunt aduse în căminul gospodarului şi se plantează, devenind „Norocul cel mare al Viţei”. Proprietarii viţei organizează un mare ospăţ în casa unui gospodar, la întoarcerea de la ogor, cântă şi se veselesc pentru ca viitoarea recoltă de struguri să fie cât mai bogată.       

 

 
 
Loading...