Tradiţii pentru spor şi sănătate la Praznicul Sfântului Apostol Andrei, patronul spiritual al românilor

Grâul poate fi semănat în ajunul sărbătorii şi până a doua zi la ora 24

Duminică, 30 noiembrie, credincioşii ortodocşi cinstesc marele praznic al Sfântului Apostol Andrei, propovăduitorul creştinismului pe meleagurile geto-dacice în Dobrogea de astăzi.

Totodată, Sfântul Andrei este întemeietorul Bisericii noastre creştine şi un martor de seamă la cele mai de importante evenimente religioase petrecute în zorii creştinismului.

Istoricul sărbătorii

Evanghelia după Ioan aduce mărturie că Sfântul Andrei a fost mai întâi ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Andrei şi fratele lui  Simon-Petru erau pescari în vremea când Iisus străbătea Galileea în căutarea unor ucenici. Pe atunci, spune Evanghelia, în pustia Iordanului, predica un ascet, renumit pentru harul lui dumnezeiesc. Acela se numea Ioan şi el vorbea oamenilor despre venirea lui Mesia, cel care va salva lumea, sacrificându-se pe sine. Impresionat de profeţia lui Ioan, Andrei i-a mărturisit fratelui său că vrea să-l urmeze pe Învăţătorul-salvator al omenirii  despre care predica Ioan. Împreună cu fratele său Simon-Petru, Andrei a fost martor la minunile săvârşite de Iisus şi L-a urmat pe Acesta când le-a adresat îndemnul : „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”. De aceea, cei doi fraţi, pescari de meserie, au mers după Hristos şi au propovăduit împreună Evanghelia în Sciţia (teritoriu situat între  Dunăre şi Marea Neagră) şi dincolo de Prut. Opinia potrivit căreia Sfântul Andrei a predicat pe teritoriul locuit de sciţi a fost preluată din Istoria bisericească scrisă de episcopul Eusebiu din Cezareea Palestinei.

Părintele nostru spiritual, Sfântul Andrei, a fost martor la cele mai importante evenimentele religioase petrecute în zorii creştinismului. Andrei a suferit când a fost decapitat Sfântul Ioan Botezătorul, a fost alături de Iisus la Cina cea de Taină, a plâns la moartea Mântuitorului, dar s-a întărit în credinţă la Învierea Lui.

Sfântul Andrei i-a convertit la creştinism pe geto-daci  

După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Andrei a continuat să predice Evanghelia lui Iisus în misiunea sa de creştinare în Georgia, în Armenia, în sudul Basarabiei şi a ajuns în Dobrogea de azi, fiind singurul apostol al Domnului Hristos care a convertit la creştinism populaţia geto-daco-romanilor din cetăţile acestui ţinut. Deşi la urcarea lui Decebal pe tronul Daciei raporturile cu Roma s-au înrăutăţit, Sfântul Andrei a hirotonit, în continuare, episcopi şi preoţi în Dobrogea. Documentele religioase dovedesc că peştera unde a trăit Sfântul Andrei (în comuna Ion Corvin din judeţul Constanţa) a fost primul lăcaş creştin din ţara noastră.  

Ucenicii Sfântului Andrei ucişi la Dervent

Potrivit mărturiilor scrise, patru dintre ucenicii Sfântului Andrei, trimişi de acesta la Dervent să propovăduiască Evanghelia, au fost  omorâţi. Pe locul sacrificiului „au răsărit din pământ”renumitele cruci din piatră care, de-a lungul timpului, şi-au dovedit o mare putere tămăduitoare. De secole, localitatea Dervent a devenit un ales loc de pelerinaj, vizitat de mii şi mii de credincioşi veniţi să se roage pentru vindecarea bolile sufleteşti şi trupeşti.

Convertirea Maximiliei la creştinism   

Apostolul Andrei şi-a continuat misiunea de creştinare în Bulgaria, în Macedonia şi în Grecia. În oraşul Patras, el a zăbovit mai bine de doi ani. În acest interval, Sfântul Andrei a reuşit s-o convertească la creştinism şi pe Maximilia, sora lui Egheat, cel mai puternic persecutor al creştinilor din acele timpuri. Pentru cei care se închinau în faţa idolilor, convertirea Maximiliei la creştinism a fost un neaşteptat afront, care trebuia pedepsit.  

Sfântul Andrei a sfârşit muceniceşte   

Când a văzut ultima dată crucea, înainte de a fi răstignit, Andrei, Apostolul românilor, a exclamat:”Te binecuvântez, o cruce, care ai fost sfinţită  prin trupul lui Hristos!”Astfel, Sfântul Andrei, primul apostol al lui Iisus, a fost biciut şi răstignit pe crucea în formă de X, pe care o purta mereu cu sine.

El a sfârşit muceniceşte într-o zi de 30 noiembrie anul 87, iar potrivit altor surse, în anul 97, la vârsta de 90 de ani. După multe strămutări, sfintele moaşte ale Apostolului Andrei se odihnesc în Catedrala Amalfi din Italia, aduse aici în timpul Cruciadei din anul 1204, când  latinii au prădat Constantinopolul.

„Apostolatul Sfântului Andrei a fost benefic pentru ţara noastră, pentru că la început de mileniu am dobândit şi sămânţa bunei credinţe în cuvântul lui Dumnezeu, întemeindu-se prin aceasta Biserica Creştină pe meleagurile  noastre. Astfel, Sfântul Andrei a devenit ocrotitorul ţării noastre şi al Bisericii noastre creştine. Pentru Sfântul Apostol Andrei, credincioşii manifestă o mare evlavie, botezându-şi copiii cu numele  lui. De asemenea, multe lăcaşuri ortodoxe din ţara noastră sunt ocrotite de hramul întâiului chemat la apostolat. În ziua praznicului, credincioşii aduc la biserică ofrande de post: pâine, ulei, vin şi peşte. După slujba de binecuvântare, ofrandele sunt împărţite săracilor”, ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti ( Bulevardul Nicolae Titulescu). 

Urăm tuturor cititorilor şi vizitatorilor publicaţiilor Companiei Adevărul Holding  deplină sănătate şi Sfântul Apostol Andrei să le împlinească dorinţele de bunăsporire în tot ceea ce-şi doresc.

În jurul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cunoscută în popor  sub numele de Moş Andrei, Indrea, Cap de iarnă sau Ziua Lupului s-au adunat numeroase tradiţii împlinite de români, de-a lungul multor generaţii, din dorinţa de a păstra sporul casei lor şi de a fi sănătoşi tot anul.

La marele praznic, Biserica acordă dezlegare la peşte

În zorii creştinismului, în timpul persecuţiilor romane, peştele era un simbol de recunoaştere între creştini. De aceea, la praznicul Sfântului Andrei, orânduit în Postul Naşterii Domnului, Biserica acordă dezlegare la peşte. 

Tradiţia grâului, respectată din moşi-strămoşi

Grâul poate fi semănat în ajunul sărbătorii şi până a doua zi la ora 24

În ajunul sărbătorii Sfântului Andrei, cel care deschide luna darurilor, este de bun augur împlinirea unei tradiţii renumită prin eficienţa ei. Este bine ca fiecare credincios să pună la încolţit  boabe de grâu, într-un vas de lut, aşezat lângă o icoană a Sfântului Andrei. Dacă nu aveţi o icoană cu Sfântul Andrei, puteţi confecţiona din carton o cruce în formă de X.

Grâul poate fi semănat în ajunul sărbătorii şi până a doua zi la ora 24. Grâul trebuie udat până la Anul Nou, la un interval de două zile, cu apă care să se menţină la temperatura camerei. După Anul Nou, grâul nu trebuie aruncat la gunoi, ci trebuie adăugat în hrana păsărilor din gospodărie sau să-l daţi păsărilor cerului care vin la fereastra casei voastre. Ritualul acesta anticipează cât prosper veţi avea în anul următor. Dacă grâul va creşte verde şi des, să fiţi siguri că Noul An vă aduce multe bucurii.

Cum să alungaţi spiritele rele

În ajunul sărbătorii, gospodinele întorc vasele cu gura în jos, pentru a alunga spiritele care risipesc belşugul din casă şi din localitatea unde se află căminul gospodarului care practică ritualul. 

Icoana Sfântului Andrei atrage norocul

Potrivit tradiţiei, în familiile unde necazurile sunt tot mai numeroase, când gospodarii au adus în casa lor o icoană sfinţită a Sfântului Andrei, paguba şi bolile au stat departe de toţi membrii familiei. 

 De Sântandrei, tinerele vor să-şi cunoască ursitul

Turtica de Andrei

Tinerele necăsătorite, care vor să-şi cunoască destinul, practică ritualuri de atragere a ursitului. În ajunul sărbătorii, tânăra care vrea să ştie cum arată ursitul ei va pregăti „Turtica de Andrei”- o turtă preparată din făină de grâu amestecată cu apă şi cu multă sare. Turta se coace pe plită, la foc mic, până se rumeneşte şi se mănâncă în acea seară. După împlinirea ritualului, tânăra se roagă Sfântului Apostol Andrei cerându-i ajutorul. Tânărul care îi apare fetei în vis şi-i oferă o cană cu apă, ca să-şi potolească setea după ce a mâncat turta sărată, o va cere de soţie în anul următor.

Ritualul cu ulcica

Îndeosebi în mediul rural, în ajunul sărbătorii, se practică ritualul „Întoarce ulcica”, o datină menită să-l determine pe iubitul tinerei s-o ceară în căsătorie cât mai repede. La miezul nopţii, tânăra stă singură la gura sobei . Ea ţine în mână o cană nouă de lut, pe care o întoarce cu gura în jos. Pe dosul vasului, ea aprinde trei bucăţele de cărbune şi, în timp ce cărbunii ard, tânăra rosteşte o incantaţie prin care tânărul este chemat să vină cât mai repede la părinţii ei s-o ceară în căsătorie.  

Ritualul cu 41 boabe de grâu

Fata care vrea să ştie dacă se căsătoreşte în anul următor,  în ajunul sărbătorii pune sub pernă 41 de boabe de grâu. Dacă în vis apare un tânăr care-i fură boabele, înseamnă că ea se va căsători, în mod sigur, în anul următor. 

Colacul cu noroc

Pentru a aflata dacă are noroc, orice tânăra  poate să prepare un colac din aluat dospit, iar în mijlocul acestuia să pună un căţel de usturoi. Colacul trebuie lăsat într-un loc călduţ timp de şapte zile.  Dacă în acest timp usturoiul încolţeşte, fata va avea mult noroc în anul următor.  

Prognoze  meteorologice pentru Noul An

În noaptea Sfântului Andrei se fac prognoze meteorologice populare pentru Noul An. De obicei, în cămară sau în podul casei se pun 12 cepe sănătoase, de aceeaşi mărime şi se lasă acolo până în seara de Crăciun. Fiecărei cepe i se atribuie numele unei luni: Cepele care au încolţit reprezintă lunile favorabile recoltelor din anul următor, iar cele care s-au stricat anticipează lunile ploioase sau cele în care va cădea grindină.      

Usturoiul atrage norocul şi alungă necazul

Gospodinele care prepară multe bucate, care conţin usturoi, vor petrece cu bine iarna. Pentru împlinirea dorinţelor, unii credincioşi ajunează până la amiază: ei vor să traverseze iarna cu bine, să aibă noroc în carieră, să se bucure de longevitate, de o sănătate deplină şi să scape de necazuri.

Covaşa, pentru ca vacile să aibă spor la lapte

Gospodinele care vor  ca animalele de povară din gospodărie şi păsările să fie  sănătoase, iar vacile să fie lăptoase, prepară o băutură tradiţională:  Covaşa. Această licoare cu gust dulce-acrişor se prepară din mălai şi din făină de  porumb sau de mei, prin fermentare. În ziua praznicului, în mediul rural, trebuie să consume  covaşa membrii familiei; astfel, Sfântul Andrei are să-i apere de pagubă şi de duhurile rele, iar vacile să dea mult lapte. În acelaşi scop,  gospodina împarte vecinilor vase noi pline cu licoarea norocoasă. 

Funia cu usturoi alungă necazurile

În ziua praznicului, la ţară se poartă funia cu usturoi la brâu, toată ziua. Ritualul este practicat mai ales de bărbaţi şi tradiţia spune că cine-l respectă este apărat de boli, de evenimente dramatice  şi de duşmanii aprigi. Totodată, în căminele cu fete necăsătorite, după împlinirea ritualului, vin peţitorii.  

Ce trebuie să faci în „Noaptea strigoilor”

Noaptea Sfântului Andrei este numită în popor şi „Noaptea strigoilor”. În multe zone din ţară, pentru a preveni unele necazuri pricinuite de aceste spirite malefice, foarte active în această seară , pricinuind boli şi pagubă, gospodinele respectă un anumit ritual: ele ung lucrurile din casă cu nouă fire de usturoi încolţit în gospodăria respectivă; în acelaşi timp, fiecare membru al familiei mănâncă şi câte un bob de usturoi. 

Nu se împrumută obiectele din gospodărie

În această zi, nu se împrumută nici un obiect din casă şi la sate se fac descântece pentru recuperarea pagubei şi a obiectelor pierdute .

Pomii trebuie să rodească

În ziua praznicului, în livezi se lipesc cruci făcute din ceară pe scoarţa pomilor care nu mai dau rog bogat .  

Pâinea, simbolul belşugului

În ajunul sărbătorii, gospodinele fac o pâine  mare, o pun pe un ştergar alb, iar lângă  pâinea mare şi rumenă se pune o monedă de argint. Prin împlinirea acestei datini, tradiţia populară spune că  Sfântul Andrei vine şi binecuvântează acea gospodărie cu belşug, cu sănătate şi cu armonie.

Untura şi sarea vitelor pentru sporul laptelui

La ţară se îngroapă în grădină un drob de sare, alături de o oală de lut umplută cu untură. Ulcica respectivă stă îngropată în pământ până la Sf. Gheorghe. În ziua acelui praznic, se dezgroapă cele două „leacuri”. Se amestecă untura cu sarea şi cu această pomadă gospodinele ung ugerele vacilor şi mai pun şi în mâncare un strop din acest leac, în fiecare zi, până la praznicul Sfântului Gheorghe. Există convingerea că ritualul alungă farmecele  care fură sporul laptelui la vaci. 

Sătenii se apără de lupi

Lupul este sprinten în ziua praznicului. De fapt, este singura zi din an când lupul reuşete să-şi întoarcă gâtul. De aceea, în zonele de munte, gospodarii nu se duc în pădure după lemne şi au grijă ca păsările să rămână închise în coteţe, pentru a scăpa de furia lupilor.