Foarte încântate de bebeluşul lor şi excesiv de protectoare, multe proaspete mămici aleg să doarmă în pat cu bebeluşul lor. Pentru a-l supraveghea mai bine, spun ele, sau pentru a-l putea alăpta mai repede în toiul nopţii. Nimic mai greşit, spun specialiştii.


Pe durata nopţii, starea de veghe a părinţilor îşi pierde din intensitate, odată cu instalarea somnului, iar buna intenţie de a avea grijă de cel mic e înlocuită de reflexe, mişcări necontrolate care îl pot pune în pericol. Potrivit unui studiu, dormitul copilului sub trei luni în pat cu părinţii implică o creştere de cinci ori a riscului de apariţie a Sindromului de Moarte Subită (SMSS). Apoi bebeluşul e expus riscului de sufocare accidentală (perna, cearceaful, mâna părintelui pot ajunge peste faţa lui) sau poate cădea din pat, îşi poate prinde mâna între pat şi saltea, sau se poate supraîncălzi. Un alt dezavantaj e că, pe termen lung, cel mic se va obişnui să doarmă cu părinţii în pat şi va fi greu de dezobişnuit. Nici adulţii nu se vor odihni bine noaptea, iar intimitatea lor va avea de suferit. 

Bebeluşul trebuie să aibă din prima zi propriul pătuţ, special adaptat nevoilor lui, cu saltea specială şi cu sisteme de protecţie. Pătuţul poate fi pus lângă patul mamei, astfel încât aceasta să-l atingă, să-i audă respiraţia şi să-l poată alăpta cu uşurinţă. Dacă nu ai un pătuţ sau vrei neapărat să-l iei cu tine în pat, trebuie să respecţi nişte reguli de siguranţă: salteaua trebuie să fie fermă, cearceaful să se prindă fix cu o bandă elastică, astfel încât să nu alunece, să nu existe loc între saltea şi tăblia patului în care copilul să poată aluneca şi nu-i pune pernă. De asemenea, părintele care doarme cu bebe să nu fie fumător, sau supraponderal, sau extrem de obosit, sau să fi consumat alcool.

Loading...
Citeste tot despre: