Ceaşca de sănătate. Urzica, regina verdeţurilor, întinereşte organismul

10 martie 2015 22:12

Ultima actualizare: 7 martie 2022 9:57

Urzica stimulează metabolismul

Urzica vie este o plantă comestibilă şi medicinală, răspândită aproape pe tot mapamondul. În opinia nutriţioniştilor, urzica vie este cea mai folosită sursă de vitamine în anotimpul primăverii şi de aceea, deseori, planta este răsfăţată cu denumirea „regina verdeţurilor”.

Când este folosită în gastronomie, se recoltează doar partea aeriană a plantei tinere. În scopuri medicinale, se recoltează planta în întregime: frunze, flori, rădăcină şi seminţe, deoarece toate părţile vegetale ale urzicii au proprietăţi terapeutice, iar specialiştii apreciază că milenara urzică este un remediu dovedit pentru bolile de inimă, de rinichi şi diabet, contribuind la eliminarea toxinele din organism.

Totodată, specialiştii susţin că orice cură cu urzici, de primăvară şi de toamnă, urmată sub diferite forme, are o acţiune favorabilă pentru o varietate de boli: digestive, pulmonare, cardiovasculare,

reumatice sau degenerative.

Urzica, venerată pe tot globul

„Urzica te muşcă, dar te şi vindecă”, spune o vorbă din popor. De 2000 de ani, planta care este răspândită pe toate continentele, este folosită ca leac pentru cele mai grave afecţiuni. Urzica are o concentraţie mare de carotenoide (provitamina A) cu acţiune regeneratoare a pielii şi a mucoaselor, de vitamine, precum B2, C, K, de acizi (folic şi pantotenic), de flavonoizi, taninuri, uleiuri volatile şi săruri minerale, îndeosebi fier, magneziu, calciu, potasiu, siliciu, substanţe renumite pentru efectul tonic, cicatrizant şi antiinflamator.

Trebuie precizat de la început că, datorită proprietăţilor antianemice, remineralizante, hemostatice, antidiareice şi hipoglicemiante, urzica este venerată pe tot globul, ca o „regină a verdeţurilor”, susţine Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie. În ţări din America de Sud, urzica se foloseşte în tratarea unei game variate de afecţiuni. În Brazilia, de exemplu, este folosită ca leac pentru diabetici; în Cuba, urzica este recomandată în caz de insuficienţă renală, de răni sau de arsuri; în Mexic, planta pişcătoare tratează afecţiuni ale pielii şi febra; în Peru, urzica şi-a câştigat reputaţia de calmant pentru astm, ulcer, dureri musculare şi artritice.

În schimb, în Venezuela, terapeuţii tratează cu urzică bolile venerice, afecţiunile febrile şi rănile deschise. În ţara noastră, urzica se foloseşte în tratamentul a peste 80 de boli”. Recoltarea urzicilor începe din primăvară şi se poate prelungi până-n luna octombrie.

Ce afecţiuni tratează urzicile

De mare ajutor diabeticilor

În lume, diabetul face tot mai multe victime. Datorită terapiei cu urzici, bolnavii de diabet pot duce o viaţă normală, susţin specialiştii. Nivelul crescut al glucozei în sânge se datorează incapacităţii pancreasului de a secreta suficientă insulină, substanţă necesară pentru metabolizarea grăsimilor, carbohidraţilor şi proteinelor. Creşterea glicemiei, peste valorile normale (nivelul normal al glucozei trebuie să fie de 80-120 mg/ 100 ml de sânge), contribuie la apariţia diabetului. O cură de trei luni, cu suc proaspăt de urzici (câte două linguri administrate dimineaţa, înainte de micul dejun), contribuie la scăderea glicemiei, aşa cum arată studiile repetate pe această temă.

Combate hipertensiunea arterială

Specialiştii au demonstrat că urzica este un leac dovedit în combaterea hipertensiunii arteriale şi a tahicardiilor. În aceste caz, se recomandă infuzia şi tinctura de urzică. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă cu vârf de urzică uscată care se opăreşte cu 250 ml de apă clocotită. După două minute, infuzia se strecoară. Se consumă câte trei căni de infuzie de urzici pe zi, timp de o lună. După o pauză de o săptămână, cura se poate repeta.

Opreşte sângerările nazale

Urzica are şi proprietăţi hemostatice şi poate să oprească sângerările nazale şi gingivale. În acset caz, se recomandă câte o lingură de tinctură diluată în puţină apă plată sau în ceai de tei, de trei-patru ori pe zi.

Preparatele din urzică elimină acidul uric

Preparatele din urzică (infuzia, decoctul, tinctura şi maceratul) ajută la eliminarea abundentă a acidului uric din ţesuturi. Datorită acţiunii diuretice, decoctul de urzici este indicat în tratamentul unor afecţiuni frecvente: reumatismul, guta şi litiaza renală.

Decoctul vine de hac viermilor intestinali

Numeroase teste de laborator au dovedit că decoctul de urzică distruge viermii intestinali. În timpul tratamentului, zilnic se consumă câte două căni de decoct, un interval de zece zile. Pentru copii, tratamentul se repetă periodic, la un interval de două luni.

Terapia stimulează metabolismul

Urzica stimulează metabolismul, secreţia bilei, secreţia pancreatică şi intestinală . În acest scop, se recomandă decoctul preparat din frunze şi zilnic se bea câte o cană de ceai, un interval de 21 de zile pe lună.

În amestec cu alte plante, urzica redă mirosul

În cazul unor persoane care, din diferite cauze, şi-au pierdut mirosul, urzica în combinaţie cu alte plante contribuie la detoxifierea ficatului şi redă mirosul. Cea mai eficientă reţetă se prepară din următoarele plante: anghinare ( 2 linguri), urzică, gălbenele şi coada calului (câte 3 linguri).

Din acest amestec se prepară infuzii ( o linguriţă la o cană). Zilnic se consumă câte două căni, iar prima ceaşcă de infuzie se bea după micul dejun. Tratamentul trebuie urmat timp de 21 de zile pe lună. După o pauză de o săptămână, terapia se poate repeta. După două luni, se consumă câte o cană pe zi, până la vindecare.

Combate multiplicarea bacteriilor

Urzica combate bacteriile, stopând multiplicarea lor. În bronşite şi astm, urzica fluidifică secreţiile bronşice şi favorizează expectoraţia (în acest caz se recomandă tinctura şi se administrează câte două linguriţe pe zi, diluate în apă plată).

Favorizează expectoraţia

În bronşite şi astm, urzica fluidifică secreţiile bronşice şi favorizează expectoraţia (în acest caz, specialiştii recomandă tinctura, din care se administrează câte două linguri, diluate în apă plată).

În terapii se folosesc frunzele tinere

Deoarece urzicile conţin şi o toxină urticantă, care înţeapă, de la urzici se folosesc doar frunzele tinere.

Planta matură, folosită pentru circulaţia periferică

În schimb, planta matură, care înţeapă, combate circulaţia periferică deficitară şi nevralgia sciatică (prin urzicarea zonelor afectate de boală).

Sucul proaspăt tratează pleurezia

Terapeuţii au constatat că sucul de urzică amestecat cu miere ( în cantităţi egale) tratează pleurezia şi bolile de plămâni.

Maceratul de urzici, un excelent diuretic

În acelaşi timp, urzica este un diuretic puternic, atunci când se foloseşte sub formă de macerat. Acest remediu se prepară dintr-un pumn de urzici lăsate să se macereze în 500 ml de vin dulce, timp de o săptămână. Leacul se strecoară şi se păstrează în sticluţe închise ermetic, păstrate la rece. Zilnic, se administrează câte zece picături, iar tratamentul trebuie urmat 15 zile sau după sfatul specialistului.

Urzica-moartă, un depurativ eficient

Se înrudeşte cu urzica, dar în scop terapeutic se folosesc doar florile, care au efecte depurative, emoliente, astringente, antidiareice şi sedative. „ Urzica-moartă conţine mucilagii, flavonoizi, ulei volatil, săruri de potasiu şi este un excelent depurativ. Mai mult, o cură cu ceaiuri de urzică-moartă este indicată în tulburări gastro-intestinale, ale aparatului urinar şi în în afecţiuni repiratorii (bronşită).

De asemenea, bolnavii de prostată pot conta pe eficienţa tratamentului cu această plantă. În acelaşi timp, urzica-moartă tratează problemele genitale (leucoreea şi dismenoreea)”, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.

Reţetele săptămânii

Cum se prepară, cum se administrează

Infuzia: Se prepară dintr-o linguriţă de plantă (flori şi frunze) care se infuzează zece minute într-o cană cu apă clocotită. Ca depurativ, se beau câte trei căni pe zi, un interval de 18 zile.

Tinctura: Zece linguri de flori de urzică-moartă se macerează în 500 ml de ţuică timp de două săptămâni, după care licoarea se filtrează şi se păstrează în sticluţe mici, închise la culoare. Pentru afecţiunile respiratorii, digestive sau pentru afecţiunile genitale se administrează câte zece picături pe zi, diluate în puţin ceai. Cura trebuie urmată cel puţin 14 zile.

Siropul de urzică vie este un elixir al tinereţii

Un sirop preparat din urzici tinere şi proaspete este considerat de specialişti drept un elixir care revigorează şi întinereşte organismul. Leacul se administrează persoanelor anemice, stresate, dar şi bolnavilor care se confruntă cu efectele multor afecţiuni cronice.