Mănăstirea salvată de visul urât al „tovarăşei“ Elena Ceauşescu
La Ostrov minunile n-au încetat niciodată. Insula însăşi este „născută“ din graţie divină, iar icoana făcătoare de minuni a schitului îndeplineşte de secole dorinţele creştinilor smeriţi. Cea mai veche mănăstire de maici de la noi, Schitul Ostrov este împodobit cu frumuseţile naturii, dezmierdat de binefacerile credinţei şi abundă în legende păstrate din moşi-strămoşi.
Pornit la drum de pe piscurile munţilor Hăşmaşu Mare, Oltul face un popas în Vâlcea, alinându-şi apele împrejurul unei mici insule, Ostrov, aflată chiar în inima oraşului-staţiune Călimăneşti-Căciulata. De altfel, cuvânt vechi, din slavonă, „ostrov“ înseamnă „insulă“ şi este folosit doar pentru insulele Dunării. Cel din Călimăneşti este rezultatul erodării unui defileu muntos din apropiere şi de depunere a aluviunilor într-o porţiune mai plată a Oltului. Dar parcă legenda insulei este mai frumoasă: se spune că un creştin, încercând să treacă apele râului cu căruţa pentru a ajunge acasă, acestea s-au învolburat din cauza ploilor. Văzând că nu-i chip de izbândă, omul se roagă lui Dumnezeu să-i salveze viaţa şi promite să ridice o biserică în acel loc. Atunci, sub picioarele lui a început să crească o moviliţă de pământ, tot mai mare, cât o insulă.
Citește aici cum și-a ținut omul promisiunea, ce plan incredibil a avut Elena Ceaușeșcu legat de acest loc și cum a fost „pedepsită“ de divinitate.
