EXCLUSIV Fiul lui Marcel Toader, copleșit după moartea tatălui: «Am grijă de bunica, de mormânt și de parastase»
Luna viitoare se pregătește să-i facă tatălui său parastasul de șase luni. Maximilian, fiul lui Marcel Toader, un tânăr în vârstă de 22 de ani, a învățat prea devreme aceste obiceiuri și încearcă să se resemneze cu suferința. Lui Max încă nu-i vine să creadă că tatăl său nu mai trăiește, însă încearcă să meargă înainte și să își clădească un viitor.
Click!: Cum au fost sărbătorile acestea pentru tine? De obicei le petreceai cu tatăl tău.
Maximilian Toader: Da, de data aceasta au fost altfel. Am făcut Crăciunul cu familia din partea mamei, apoi am fost la Constanța, la mormântul tatei, și apoi am stat cu bunica. M-am bucurat că este mai bine, și-a mai revenit și a încercat să accepte că tata nu mai este. Am mâncat împreună, a pregătit cele mai gustoase mâncăruri și am încercat să rememorăm clipe. Bunica și-a dorit poze cu tata, iar eu i-am adus tot ce am găsit pe la București. A fost emoționant, am plâns... A trecut atât de repede timpul!
Vă pregătiți de următorul parastas.
Da, cel de jumătate de an (n.r. Marcel Toader a murit pe 3 august). A trecut prea repede. Pe data de 3 februarie vom face pomana. Deja am început să le învăț, eu habar nu aveam de asemenea pregătiri, dar uite că am învățat. Am grijă de mormânt, i-am făcut o cruce de marmură și am pus o poză cu el.
Scriai acum ceva timp, pe Facebook, despre prietenii tatălui tău, Marcel Toader. Câți dintre ei ți-au mai rămas alături?
Comparativ cu câți erau pe lângă el atunci când tata trăia, pot să zic că mai puțin de jumătate mă mai întreabă de sănătate. Cred că așa se întâmplă în general. Nu este prea plăcut, dar în felul ăsta poți să îți dai seama care a fost prieten adevărat și care nu.
Știu că ai făcut rugby de performanță, iar tatăl tău era fericit că îi duci mai departe pasiunea pentru acest sport. De ce ai renunțat?
Da, am făcut rugby de performanță timp de 10 ani. Din păcate, în 2013 am avut o accidentare gravă și mi-am rupt piciorul. Am suferit o operație și a trebuit să îmi reconstruiască toate ligamentele de la genunchi. Deși am făcut multă recuperare, din păcate, după acel moment urât, performanțele nu au mai fost aceleași. Am mai stat 8 luni pe teren, însă jucam la o capacitate redusă și mi-am dat seama că, din păcate, nu voi mai putea fi niciodată ca înainte. Am decis să renunț și a fost cel mai greu moment din vioața mea. Înainte de accident, primisem o bursă și trebuia să plec în Franța la o echipă de renume. Probabil a fost ghinion, sau destinul! Tata a jucat timp de 22 de ani pe teren și a pățit-o și el, însă spre final de carieră. Mie mi s-a întâmplat fix când aveam de demonstrat cel mai mult.
Max, acum cu te ocupi?
Am terminat facultatea și m-am axat pe organizarea de evenimente. Deja am avut primul eveniment și încerc ca anul acesta să mă desfășor mai mult și mai bine.
Ce ai mai rezolvat cu datoriile de pe numele tatălui tău? Ai rămas cu vreun bun?
Nu am rezolvat nimic. Eu trebuie să rezolv datoriile pe care tata le avea pe firmă, ca apoi să pot discuta despre succesiune și bunurile pe care le avea tata pe numele lui. Sunt datorii de 150.000 de euro și sperăm să le ștergem după vânzarea apartamentului, care este deja executat silit. Abia după ce se lichidează partea asta, eu pot să îmi dau seama ce voi moșteni. Tata avea pe numele lui niște terenuri și o mașină.
Ce îți dorești pe anul acesta?
Liniște și bine.
Citește și:
EXCLUSIV Vecinii din Constanța ai lui Marcel Toader sunt șocați: «Era tânăr și foarte bun la suflet»
