Te ştiu de când cântai cu acea trupă Roşu şi Negru, condusă tot de Nancy Brandes şi avându-l ca solist vocal şi pe poetul Dan Mutaşcu, care o făcea, cu talent francofon, pe Johnny Hallyday.


Tu erai italianca Rita Pavone cu vocea ca o dinamită. Apoi, când deja debutai pe la Mamaia ca eleva Floricăi Orăscu. Era parcă '70-'71, cu Olimpia Panciu, Stela Enache, Cornel Constantiniu etc. Erai pe-atunci funcţionară la cooperativa "Instalatorul" din piaţa Operetei, iar mie îmi cam pica mucul pe acolo, dându-ţi târcoale.

Aveai o ambiţie nebună, o voce extraordinară (o ai şi acum), fără să ştii că, devenind, ulterior, o fabuloasă fabrică de şlagăre, incredibilă chiar, nu vei câştiga nicidată marele premiu la Mamaia.

Pagubă-n ciuperci! Nu erai în cărţi, nu erai agreată de tovarăşi sau ce?, nu pot să-mi explic. Deşi, asta ne spune de ce multe piese premiate atunci, printre care "Cincinalu-n patru ani şi jumătate" sau "Omagiu(n)", cum îi zicea subversiv "nebunu" de Constantiniu - nu au prea mai fost cântate niciodată după premiere.

După ce winneru a trecut pe la casierie. Tu ai fost prezentă mereu cu super-şlagăre, "Grădina lui Ion", adus din Basarabia, "Morăriţa", "Noapte de mai", "Veniţi, privighetoarea cântă!", "Frunza mea albastră", M. Nistor etc. Şlagăre obsedante, u-ci-gă-toa-re!

Cred că unele dintre ele, nu numai tu însăţi, ar merita o statuie în proiectatul parc al culturii, zona muzicii, pe aleea muzicii uşoare. Da, statuia pieselor; o alegorie cu fotoliul din odaie, ("Te-aştept să vii") capodopera cuplului I.Tudor-A.Andrei.

Ce faci acum?, ce făcea şi Dan Spătaru sau alţii din promoţia ta: te bucuri de aprecierea românilor de peste hotare, de nostalgia celor plecaţi demult sau de cea a celor care muncesc vremelnic prin bejenie. Aud din SUA numai vorbe de laudă. Mă întreb, cu un regret//nostalgic, când voi - generaţia Spătaru, tu Angela, Corina - veţi "reveni" în ţară?

Nu e nimic, rămâne destul pe lângă nimicurile de azi...

George Stanca, pamflet

 
 
Loading...
Citeste tot despre: