Dragă Gabriela Szabo,
După ce ai fost ministru al sporturilor într-un guvern la care pentru tine, valoare uriașă, mai că nu contează culoarea politică, acum candidezi la șefia COSR. Mare onoare și răspundere. Știi de ce s-a ajuns aici? Fiindcă, după rezultatele catastrofale de la ultima Olimpiadă, vechiul președinte nu mai putea rămâne. Deși vina cea mare nu e doar a lui. E o vină de Țară, zic eu.
Apoi, e o pletoră de ”pitici” ascunși prin pliurile organizațiilor, care rămân mereu, sub orice conducere. ”Păduchii remanenți și permanenți” ai comitetului, federațiilor, ministerelor sunt cei care conduc efectiv pitiți sub legea funcționarului public. Cu ei trebuie să-ncepi! Știi cum a fost aici? Ca la nenorocirea de la ”Colectiv”. Principalii vinovați au fost scoși Ponta, Oprea, Arafat și Piedone. Se non è vero, è ben trovato… Nu-i corect, sunt alții mult mai mici. Dar nici nevinovați nu se pot declara cei de mai sus, de vreme ce și-au luat funcții de mare răspundere. Căci, asta e realitate la o mare răspundere… e mare... prea mare adesea.
Tu nu cred că-ți faci vreo problemă în a câștiga. Te văd cum te desprinzi de pluton. Apoi, ești populară, iubită. Deși, aici nu votează publicul, ci specialiștii. Ai adversari de valoare. Aproape ca și tine. Tu ești campioana campioanelor. Ca sportivă. Ca manager olimpic trebuie să ai și activitate instituțională. Ai! Văd în programul tău electoral… Funcții în atletismul românesc și cel european. Ești destinată, și așa, unei elite. Dorința de a conduce olimpismul românesc e legitimă. Dar nu știi la ce te înhami! Precum se vede, aici îți trebuie - scumpa, delicata mea prințesă a sportului - un soi de duritate a-feminină. Fermitate. Măsuri tari. Să tai în carne vie. Să fii ”rea”, cum ai fost și-n activitate. Nu ai iertat pe nimeni. Niciun adversar. Și, aș zice că, administrativ, nu ești deloc o novice, de vreme ce ai fost ministru al sporturilor. Pentru asta îți trebuie o bună cooperare cu Guvernul și cu ministrul de Finanțe… Dar cum să-ți dau eu sfaturi? Și de ce o fac anticipativ? Stai, să te văd Președintele COSR. Mai e puțină vreme…
Dacă vei ajunge președintele COR, ceea ce-ți doresc din suflet, te rog să nu-mi ceri să-ţi vorbesc cu doamna președinte. Am să-ţi spun tot Gabi, fiindcă tu ai fost, ești și vei rămâne în conștiința poporului român ”Gabi a noastră”…
