Dragă Iuliana Tudor,
Sufocați de atâtea evenimente mondene – nunți, botezuri, cumetrii, divorțuri, tăieri de moț, ruperi de turte, bătăi pe moșteniri, adultere vesele și triste, borceologii multiple și complexe, trădări în amor, disgravidii, chiuretaje mioritice, intrigi cipriote, chirurgii estetice bisturite și cialuronate, lupte culinare și vulgare, voci stridente și talente ale nației… - plus, la drept vorbind, și discreția ta exemplară conjugată cu sobrietatea TVR, te-am cam uitat; de fapt, eu te-am cam uitat… (la ce fraze lungi mă obligi …). Deși nu ne lipsești din case, din atenții, știu că aveţi o cutumă. Aceea ca TVR să nu ofere ”carne de tun” pe teme tabloidale.
De pildă, eu, unul, care știi cât te admir, am aflat ieri despre tine că ai un copil. Ce-mi mai amintesc, așa tabloidizant despre tine, e o problemă de sănătate. E mult de atunci… În rest, când te măritași, când făcuși pruncul, habar nu am…Ca să aflu astea, a trebuit să văd o revistă de ”taifase”, cum ar zice un fost primar făuritor de limbă nouă…Da, este un paradox să uiți de un om drag ție, pe care-l vezi regulat de ani buni. Dar asta ține de puterea obișnuinței. Vezi pe net poemul cu același nume de Ion ”Lulu” Dogar-Marinescu și mă vei înțelege și ierta… fac ”mea culpa”!
Dragă Iuliana, află despre mine că am aflat despre tine numai lucruri noi, pe care ți le și bănuiam după faptele-ți publice. Ai echilibru, serenitate, simplitate. De invidiat. Detești fițele mondene. Și, voila!, fără ele tu ai un succes nebun. Cvasi–idolatru. Consistent. Constant. La unele dudui e tare greu să fie ele însele. Se tot modelează. La nas, fese, buze, mă rog … Că trebuie să stai cu șezutul pe inteligență. Și să știi că nu din greșeală am plasat inteligența acolo. Fiindcă de aici vin fițele, prostia agresivă, crasa incultură blondă, excesul de bisturiu estetic și altele. De la dos…ca organ de gândire. Iartă comparația. Tu ai un stil rarissim. Aparte. Ești pură. Și, simplă. Ești, pur și simplu, TU! Mare lucru.
Apoi, ai afirmat că nu agreezi prezentatorii-cântăreţi şi nici invers. Și eu… Nici eu… Aici e cazul bittmanitei intoxicante a televiziunii naționale…! Și, nu numai. Dacă aveai putere la TVR, scuteai o țară de acest tele-mega-exces. Care duce la paranoia preaplinului. Care dă în ”catedralită”...
