Dragă Nicu Alifantis,
La gânduri, fapte, intenţii. Poate că este vorba despre un spirit al generaţiei din care faci tu parte şi de care fie şi mai avansat în vârstă, mă apropii şi eu biologic.
Da, Nicule, şi eu am înţeles târziu că poate trece viaţa pe lângă tine şi că trebuie să recuperezi unele carenţe aparent superficiale ale vieţii, abia acum la bătrâneţe.
Apropo de aceste rigori! Am un prieten poet şi jurnalist, tot de vârsta ta, care termină abia acum, odată cu fiul său, studiile alea ce poate sunt inutile, dar patalamaua fir-ar să fie!
Uite, eu, inginerul constructor, mi-am luat anul trecut doctoratul în Jurnalism, care chiar dacă nu-mi foloseşte la nimic, mi-a umplut un gol intelectual necesar, mi-a umplut, exact cum povesteşti tu, orele acelea de prostraţie şi repaus intelectual când mă benoclam ca vita, rumegând filme de cinematecă.
Şi asta era, după citit, pe care nu l-am părăsit deloc, singura activitate intelectuală serioasă. Suntem ca doi siamezi intelectuali.
La fel aflu că urmează să scoţi nu unu, ci încă trei discuri inedite. La fel şi eu am scos deja o carte şi mai am trei anul acesta.
Să fie oare o maximă a creaţiei stimulată de apropierea unei perioade implacabile din viaţa unui om? Vorba lui Valentin Uritescu: "trebuie să-mi termin treburile până mor"...
M-au bucurat şi amintirile tale cu Nichita, inclusiv cele privind gustul lui nepregătit pentru a savura perla ta „Ploaie în luna lui marte".
Ca şi perla lui - zău, n-o ştiam - "să extragem fildeşul din Alifantis". Ce dulceaţă de om, ce spectacol!
Nicu, îmbătrânim şi trebuie să ne străduim a o face frumos. Nea Fane Neagu, brăileanul tău, povestea că l-a întâlnit pe Gherase Dendrino de ziua acestuia, pe la 70 de ani, felicitându-l pentru "această frumoasă vârstă".
La ureche, compozitorul i-a spus atât: "Nimic nu e mai urât pe lumea asta ca bătrâneţea!"
PS. Ţi-ai procurat baston?
George Stanca, pamflet
