Scriitorul George Stanca îi scrie o scrisoare emoționantă Mariei Olaru, după ce cartea gimnastei, ”Prețul aurului. Sinceritate incomodă”, a tulburat apele în sportul românesc de performanță. Maria dezvăluie umilințele, corecțiile fizice și teroarea în care s-a pregătit ani de zile în cantonamentul de la Deva, sub coordonarea Marianei Bitang și a lui Octavian Bellu.


Dragă Maria Olaru,

Ți-ai făcut de lucru cu cartea. Lumea e surprinsă de cum au fost tratate gimnastele noastre, niște copile. Știam. Ce dezvălui tu în carte era cunoscut, în mare. Ba, îmi amintesc: la Deva, o mamă a venit să-și înscrie fiica la gimnastică și cineva a întrebat-o: ”sunteți așa de săracă, doamnă?” Adânc. Despre calvarul de a fi gimnastă într-o generație istorică, de platină, legendară, multe dintre fetele de aur pot povesti. Dar, nici una nu a scris o carte… Nu a fost niciodată ușor. Fie și în cazul Nadia. Dar ea nu a scris nimic de bucătăria internă, despre ”cum se sparg ouăle ca să faci omletă… cu Marta și Bella Karoly. Căci, ei trebuie ”executați” înainte de cuplul Bellu. De ce nu a scris Nadia nimic? Ea e o stea unică a gimnasticii mondiale. E credibilă. Deși a trecut prin același foc ca și tine. A-i anula pe cei care te-au făcut să fii cine ești, e suicid. Îți anulezi performanțele. Te asigur eu că nici Nadia nu i-a iubit deloc pe cei doi. Dar…

Mă mir că dna Lipă a uitat că la chiar clubul dumneaei, Dinamo, o fetiță de la gimnastică a murit - se spune că din bătaie. Cazul gravissim s-a îngropat relativ iute… Sigur, există soluții și răspunsuri care par a fi paradoxale și nu sunt. Căci tu, române, om sărac, îți dai fata la gimastică; ajunge mare; ia bani; titluri; glorie, în loc să devină confecționeră, curvă, centuristă, cerșetor, delincvent, ea e Erou! E o soluție socială, asta. Pe vremea Nadiei se știa. Era o tăcere ruptă din Rai… Dar, cine știa, știa… pe scurt, Maria, Victoria rămâne! Mai contează că Napoleon a pierdut la Waterloo fiindcă era balonat? A pierdut!

Cu toate urletele isterice ale gureșelor și obezelor Oengeuri, la gimnastică s-a bătut, s-a bătut, s-a bătut! Tu arăți lumii că ești o campioană făcută din palme și pumni… Și nu e așa. Vrei să dispară acest procedeu! Ăsta e mesajul tău! Modern. Uman. European. Subscriu. Dar, voila, fără de aceste barbarii, gimnastica mioritică nu s-a mai calificat nici la Pocreaca City. Orice performanță mare cere sacrificii. Vezi cazul marelui luptător Gh Berceanu, care stă prin sanatorii cu anii. Și nu s-a plâns.

Tu trebuia să scrii cartea, poate ai avut o poruncă divină. Nu te blamez. S-o supăra colegul Chioțea, dar opinia dnei Lipă a fost… incorect de corectă. Ca om al unei generații. Altfel... soră cu Sacrificiul. Sunt lucruri care nu se spun, Maria! Punct.

 
 
Loading...