Scrisorile lui Stanca: Dragă Eugenia Vodă,
Pe cât eşti de discretă, pe atâta eşti de mare. Pe cât eşti pusă, programată cu emisiunea ta de la TVR, „Profesioniştii”, mai târziu pe atât, cu atât eşti mai preşuită. Eşti greu batabilă.
Oricât te-ar fi păscut un ins care te imită fără jenă la ore de vârf; iaca, un semidoct mimetic, un cultivator artificial de intelectuali fini; un ins, individ, cetăţean care nu ştie carte nici cât o optime din ce ştii tu; cineva care invită tot felul de intelectuali, cărturari, promotori sofisticaţi, aflat din păcate, într-un perpetuu screamăt...
Dar, poate şi pentru asta eşti mare... Falsul, mimeticul nostru sfertodoctual, nu mai ştie ce să facă şi ajunge să nu mai ştie ce face, iar rezultatul lui e 99% penibil. Căci, dacă tu nu aveai nevoie decât de o mică artă a montajului să dai ritmul necesar unei conversaţii, el şi-a luat şi o trupă de jazz, doar-doar o impresiona snobilimea. Şi i-a cam ieşit.
Dar tu vii, că nu ne ştim de ieri de azi, ci de răs-alaltăieri, vii din cultura aia serioasă, polivalentă care e cinemaul bine studiat. Sau, fiindcă el a devenit ştiinţă, aş spune că vii din cinematologie...
Ştii multe despre invitat, te documentezi apoi ştii să diseci elementul biografic fără să-l tabloidizezi, să-l rozbonbonifici; ai această artă a curiozităţii feminine trecută printr-un filtru de decenţă, de feminitate echilibrată. Ai o constanţă a firii cu toate efuziunile tale tumultuoase, pline de neprevăzut. Eşti o curioasă bine temperată. Posezi arta indiscreţiei delicate, a descoaserii memoriei, moşirii şi preţăluirii unei mărturisiri. La tine totul e non-can-can.
Pe scurt, posezi ca nimeni alta arta interviului, împletită cu o maieutică fascinantă. Ştiu că uneori chiar invitaţii înşişi nu s-au cam ridicat la nivelul tău, ci tu le-ai ridicat la plasă, i-ai incitat, i-ai provocat să vorbească, i-ai făcut cozeuri pentru un ceas. Mi-e teamă să te las singură cu fox-terrierul meu, că-l faci să spună tot din casă...
Da, Genua, ai fost, eşti şi vei rămâne o maestră emerită a interviului. Sunt mândru că te cunosc şi că uneori am fost colegi de pagină, cândva... Omagiile mele, şi sărutăm
George Stanca
