Scrisorile lui Stanca: Dragă Gabi Matei,
Fiindcă aici nu este vorba, nicidecum, despre fotbal - tu stelist, eu rapidist - ar fi o stupizenie. E vorba despre viaţă, trăiri, omenie, oameni - tu om, eu om/tu tânăr, eu cu multă experienţă - sentimente, simţăminte. Pe baza asta, eu, tată de copii - repet, nu rapidistul cu ochi vişinii care vede stelistul cu ochii vineţii - şi cu tine putem comunica pe spectrul sentimentelor pacifiste, paşnice, umane, de la om la om.
În primul rând, nu mai afirma că nu eşti nebun. Că nu eşti. La noi, cine se scuză se acuză. La fel, şi când îi spui unui om că e beat... el nu ar recunoaşte, neam... Apoi, faptul că „tot ce s-a scris despre mine e neadevărat" e o altă prostie a ta. Nu poate fi chiar tot. Spune, mai diplomat, că „unele aserţiuni... făcute... la adresa ta au un... conţinut de neadevăr... etc. Nu iese fum din nimic.
Problema este alta. Şi e gravă. Complexă. Pe tine a pus stăpânire un stres pe care nu-l mai poţi duce. Problemele de familie. Mama despărţită de un tată care „avea mari probleme cu alcoolul". Problemele directe. Starea ta raportată la validitatea de a intra în teren. De a juca. De a te afirma. Şi, asta unde. La o echipă cu un standard calitativ ridicat. Cu o concurenţă draconică. Cu un patron diliu şi imprevizibil. Care te poate expedia oricând pe nedrept afară. Mai degrabă lui trebuia să-i scrii, nu opiniei publice. Nu poporului facebooksier...
Oricum, ţi se străvede disperarea. Poate duce la acte de nesăbuinţă. Sinucidere. Crimă. Pe fond alcoolic. E simplu. Calmează-te. Stai acasă. Lasă femeile. Paraşutele. Matracucele. Setează-te pe viitor. Uită alcoolul. Cuţitul. Strungul. Lama... Ia maşina electrică... Uită focul. Războaiele cu perşii. Ţigara. Jointul. Nararea... adică... pe nări... Ai nevoie să evadezi din nebuniile alimentate de tulburări psihice sau etilice. Reculege-te... şi vei vedea ce băiat bun te faci... Dacă erai la Rapid, de mult nu mai erai... Noroc şi echilibru!
Când îţi revii, du-te-n Giuleşti. Acolo, farmecul vieţii...
George Stanca pamflet
