Scrisorile lui Stanca. Dragă Irinel Columbeanu,
Un profesor simpatic din Râmnicu Vâlcea, ca folkist numit ”Profu de Mate”, ţi-a compus la vremea ta de glorie matrimonială cu viitoarea doamnă expert în sinologie (chinezită), un cântec simpatic. Ceea ce m-a frapat la pro, e spiritul lui de observaţie. Căci refrenul - îndeobşte chintesenţa oricărui cântecel - suna aşa: ”Irinel, Irinel, Irinel/are gagici mai înalte ca el…” Ceea ce e perfect real.
Era… şi mai este. Căci, observ, de pe la primele tale amoruri ca Prinţesa Caragea sau… Romaniţa Ciolcan situaţia gusturilor tale fu staţionară. Femei - nu, ”gagici”, nu-mi place… mai înalte. Au trecut anii peste tine, Irinel. Ai făcut un copil; ai luat poate plasa vieţii tale cu… Duduia Mony; ai făcut-o vedetă din… nimic. Ai instruit-o, educat-o, mondenizat-o, emancipat-o. I-ai făcut un show continuu la un post tv, ai plătit, ai cheltuit, ai decontat. Finalmente te-a lăsat. Ingratitudine se numeşte asta. Dar nu vreau să răsucesc cuţitu-n sentimentele tale cele mai pure. Cu ajutorul presei, al filmului despre Duduia, ai dovedit, fără a o dori, că eşti un bărbat stilat; gentleman; culant. Cavaler al vremilor noastre internetistice… Zic un Cavaler de azi, nicidecum un ”old fashion man” cum zic unii… de pildă anglo-americanii. A urmat salba aia disgraţioasă a despărţirii, ţigăneala, mahalaua cu paternitatea copilului, libertinajele ei katariene or kuweitiene, lansarea pe spezele ei de notorietate, a surorii mai mici, în aceeaşi mirifică branşă a plezirului… Lucru ce-mi aminteşte de un articol din ziarul Scânteia despre două surori moldovence care au spart norma de ţesătoare la fabrica ”Apaca ”din Săvineşti…Aşadar, eşti fidel genului. Tiparului. ”Arhetipului Mony”. Fiindcă iarăşi ai o prietenă pe dimensiunile chinezoaicei/sinoloagei tale. Am aflat că e ”Ea” întreagă. Seamănă. Evident, cu vârsta corespunzătoare… avantaj Tu. (Să-i zicem Revelaţia). Şi procedezi ca mai înainte. Proful meu de mate, eternul domn Trefilov, din liceul D-na Stanca, avea un procedeu. Cică un student dimineaţa avea o schemă fixă la ceai: se scula; mergea la bucătărie; lua ibricul din dulap; punea apă-n el; făcea ceai. …şi tot aşa zilnic. Şi dacă ibricul e pe masă, iar nu în dulap? Iau ibricul de pe masă îl bag în dulap… şi apoi acţionez după metoda cunoscută…Tu eşti ăsta, mergi pe formula cunoscută, deşi ştii rezultatul. Catastrofal! Iri eşti un îndărătnic, un conservator! Nu vrei să remaiezi metodele… de rate. O ţii pe-a ta. Dar, Irinel dragă, termină! Sprge tiparul, aruncă ibricul, fierbe apa-n cratiţă, nu ştiu! Ai mare grijă cu ea, Revelaţia. Să nu te traumatizeze după cunoscuta reţetă… chinezească. Fiindcă viteza cu care femeia ştie să păcălească, îmbrobodească, fraierească masculul e tradiţională… Aşa este Ea, Eva! De aceea noi… LE iubim!
