Scrisorile lui Stanca. Dragă Magda Puşkaş,
La început te știam pe jumătate, când făceai ecou cu Sorina, apoi partaj cu Tatiana…Apoi te-ai desprins ca fiind tu. Am iubit nebunește muzica de la ”Ecoul”. Voiam să nu se mai termine totul. Dar nu te poți opune destinului. Mai ales când te izbește de prea tânăr cu gloria, succesul, notorietatea. Dar să nu plângem acum un de demult dispărut - Ecoul. Atunci însă, prin repertoriul adecvat vârstei, ați demolat tot. Succesele cu ”La o cană cu vin”, ”Din copilărie” sau ”Taina” au fost virale.
Pandemie, nu alta. Poate că numai ”părinții” lui Hrușcă să fi atins astfel de cote. Tu cu Sorina… Am plâns când s-a desființat trupa, dar m-am consolat cu faptul că nici pentru Beatles nu am putut face nimic. Lumea artistică e făcută din orgolii. Talent, muzicalitate, melodicitate, voci excelente, armonie umană și muzicală … și apoi, brusc, apar orgoliile. Cumplit. Dar melodic, dincolo de orgolii, trupa numită acum Partaj, în care ai cooptat-o - sau v-ați cooptat reciproc - pe Tatiana Stepa. Alte succese, „Desculț prin zăpadă”, „Creion”, „Partaj” s-au adăugat la vechile song-uri din Ecoul. Erați ca și primul grup ca sunet, ca potrivire armonică și toate celelalte, care alcătuiesc un duo de succes. De mare succes. De foarte mare succes… Așa a trecut vremea, a venit Revoluția, cu schimbările ei, în care același nenorocit orgoliu aproape că a distrus o țară… Ai rămas lipită de Păunescu, Flacăra în cenaclul „Totuși iubirea”. Căci, vai, am uitat a spune că tot ce ai făcut până la acest moment s-a petrecut în, cu, la Cenaclul Flacăra condus de Păunescu… Văd că te mândrești cu o formulă biografică onorantă care spune că Magda Pușkas ”se numără printre cei care au contribuit la resuscitarea folk-ului românesc, după anul 2000”. Și așa e, căci ai rămas fidelă genului, ai fost aproape spiritual… lucru care denotă caracter. Vreo zece ani ai avut o colaborare îndelungată, - 2010 - cu Valentin Moldovan, voce fabuloasă, zic eu, poate cea mai penetrantă din folk, dar să nu dăm verdicte comparative. Apoi, schimbare: ai colaborat cu Ioan Onișor, dar nu mai mult de un an.
Biografic, cam așa stai. Altfel, te văd prezentă la multe manifestări mereu într-o formă cu care m-ai cucerit definitiv. Nu mai vorbesc despre frumusețea ta care, dincolo de estetic, în timp ce cânți emană energie cât o hihrocentrală... Fiindcă la tine totul e deschis: culoarea ochilor, fața, dantura, zâmbetul și mai ales ceea ce adună tot - sufletul.
Ești născută cu o zi - pe 14 ianuarie - înaintea lui Eminescu. Speculând, pot da vina pe zodie. Dar cu vocea te naști. Tu ai una de neuitat, fortissimă, dar bine temperată. Dar dacă nu ar fi aici un pic mai multă sensibilitate...
Magda Pușkaș, ascultându-te ades nu pot spune decât că ”Mi-e bine adică... mi-e jale..”. Sau invers... Dacă nu ai priceput, să fie clar, te iubesc ca pe o mare artistă.
