Scrisorile lui Stanca: Dragă Marian Rada,
Mi-e greu să cred în victoria Rapidului cu Steaua. Dacă vine, sunt fericit. Deşi, confortul meu intelectual nu rezidă esenţialmente dintr-o partidă de fotbal. Ar însemna să mă cobor la nivelul subdunărean al unui infatuat circar-provocator.
Şi, m-aş simţi chiar mai rău decât dacă aţi pierde voi meciul. Dezonorat... Am şi alte disponibilităţi spirituale - lectura, artele, instrucţia, studiul, frumosul, călătoriile. Nu mă setez după un meci de fotbal. Asta, ca să delimitez amestecul meu în incandescenţa fotbalului pasional, hormonal, juisant sau isteric. La mine el a rămas doar un loisir. Nu un scop în viaţă. Aşa ceva comit indivizii înguşti la minte, inexistenţi ca fotbalişti, fără un CV de jucător, cu orizontul spiritual de nivel batracian şi cultura generală din poze cu femei goale.
Nu ştiu dacă te-ai prins, Mariane, mă refer la elegantul circar de origine română MM Stoica. Galateanul „trecut la altă Evanghelie". Unul dintre inovatorii de evenimente scandaliere ale fotbalului. La cel pentru care noţiunea de „război psihologic" este ca o mahala zgomotoasă, cu câini turbaţi, răpănoşi şi un alai de nespălaţi leproşi. Panaramă indemnă de onoarea Galaţiului natal. Sau de reputaţia interbelică a unei Brăile vecine, cu înjurătura la butonieră... Deşi, culturalmente, de acolo sunt mai multe personalităţi decât fotbalişti: Darclèe, Sebastian, Voronca, Voineag, Fănuş, Nicăpetre... Vezi, că Meme-ul te va întreba unde au jucat ăştia şi pe ce post...
Oricum, am sesizat că în preajma oricărui meci cu noi, personajul face o acută alergie la orificii. Îl mănâncă acolo... şi în loc să se scarpine, trateze, badijoneze apelează la galeria adversă mulţumindu-şi carnal absolut toate orificiile. Perversă creatură! Îmi evocă celebrul banc cu „visul lui Ali". Care dorea să rateze singur cu poarta goală într-un stadion cu o sută de mii de spectatori ca să se bucure de consecinţele... curente.
Mariane, mobilizează-i pe băieţi să nu fie copleşiţi! E un meci oarecare. Al unor orgolii imbecile. Zădărâte artificial, ca cum ai da cu nuiaua pân baligă... de un manager isteric. Un nevertebrat, reptilin în faţa patronului, de o obedinenţă umectată ca balele melcului...
Un sfat: nu-l băgaţi nici măcar în... originile danubiene. Aşa se va simţi frustrat. Neglijat. Şi trist ca o lebădă desnudă. Jumulită... Dar, ştiu că nu vă puteţi abţine.
Creatura cere şi pumni...
George Stanca pamflet
