Scrisorile lui Stanca: Dragă Simona Sensual,
Ultimele... unde ești de o voluptateeee. Operă de artă. Păcat că nu ești silențioasă până la muțenie. Ca statuile. Tablourile... Poți ușor deveni o obsesie estetică, sexuală, manuală, o nălucă ce despică visele erotice ale oricărui tânăr normal și cu un oarece simț al esteticului... penetrezi mai ales puștimea...
Te-am zărit, observat în poza unde îmbrăcai sau dezbrăcai mătăsuri tandre, care ți se lipeau de piela-ți dalbă ca buzele însetate de amor ale recrutului, pustincului din peșteră, ale naufragiatului, ale rătăcitului prin deșertul biblic. Ascundeai ceva, ceva prețios, o bijuterie scumpă...
Apoi, altă poză unde acopereai cu o eșarfă mov buricul ca un dop pus la baricul cu vinuri rare și scumpe. Nu știu de ce îți presai, cu ură proletară, sânii spre centru de parcă ai fi vrut să-i faci unul singur. Când, la splendoarea lor, și doi sâni sunt prea puțin... Mereu văd la tine, ca și acum, parcă ai dori să ascunzi lumii ceva în abisul, profunzimea sânilor tăi mari.
Cauți misterul și nu e rău, fiindcă el face personalitatea. Sigur, contează mult ce ai. Dar, și mai mult ce se crede că ai... ascunzi mereu un secret ca pe un scump odor. O faci cu discreția unei răsuflări într-o șoaptă de amor emisă atunci, în momentele acelea... când extazul e incandescent, în șoapta caldă ca briza Mediteranei. Sau ca tăcerea biblică a mării Roșii din preajma căreia parcă pleacă Taina Evei... Ești o femeie de pământ. De lut cald. Ești material... Fără să fii un "bun-material". Ești râvnită, dorită, visată.
Mă uit la poze și meditez amar. Ce păcat că toate astea trec... Ce păcat că ți-ai luat apelativul "Sensual". E ca și când ai spune "pește eviscerat", "pizdulice la tigaie", e prea direct, vulgărel. Cum ar fi sunat "Simona Taină blondă"? Sau să fi luat un nume chinezesc gen "valea miresmelor"... Păcat... și pentru multe fapte biografice disgrațioase. Nu e locul... am pornit de la poze... Dar până una-alta, bucură-te profund de tine. Secundă de secundă. Și, nu fi egoistă. Lasă-i și pe alții, pe altul să se bucure aidoma...
George Stanca
