Scrisorile lui Stanca: Dragă Victoraş Micula, ai idealuri superbe...
Îmi plac idealurile tale. Pe vremuri erau pioniereşti. Sau uteciste. Vizionarisme. Utopii. Înşelătorii. Aşa cum era însuşi comunismul. Numai că el era o utopie imbecilă.
Anti-umană. Inumană. Cum să fim toţi egali? O mare gugumănie. Cum, de pildă, poţi fi tu egal cu un ins care a luat Bacul, devreme ce tu nu ai putut? Bacul, cred că ar trebui să fie idealul tău imediat.Dar, observ că el, idealul, există şi fără Bac. Măreţ. Nu un Maybach sau Bentley Continental GT Speed. La banii babacului poţi lua şi zece bucăţi. Ţelul tău e, pur şi simplu, închirierea unei navete spaţiale, cu care să faci înconjurul Galaxiilor. Să te plimbi printre planete. Să admiri căldura ispititoare a lui Venus, cu munţii şi câmpurile ei. Cu scorbura ei mirifică... Strălucirea stranie a inelelor lui Saturn. Marte, cu vânturile şi craterele sale etc.“Dacă Bacu’ nu l-am luat, eu în Cosmos am plecat!” Blazarea ta de ”băiat de bani gata” - detest termenul în cazul dumitale - cum te numeşte lumea invidioasă, mi se pare extrem de productivă în planul viselor, al idealurilor. Eşti moştenitorul unui imperiu Frutti Fresh. 160 milioane euro. Pe tine nu prea te mai interesează viaţa concretă, reală. Şcoala, îmbrăcămintea, hrana. Iată, ai slăbit 37 de kile, uite aşa… Ai idealuri superbe. Jur, că nu glumesc. Nu contează cine eşti, dar dacă vrei şi mai ales poţi, fă turul galaxiilor! Merg şi eu! Mi se pare un vis deloc idealist, o nebunie, copile. Se poate. Pune mâna pe carte. Ia-ţi, măi, Bacul! Apoi, apucă-te de un cosmodrom. Şcoleşte lumea, personalul, ia experţi ruşi şi americani. Fă tu naveta! Fii primul proprietar de navetă spaţială.Habar nu ai cum mă mişcă visul tău de copil, te invidiez. Dovedeşti, spre deosebire de alte ”beizadele” - cum fanariot vi se mai spune - că ai un ţel măreţ şi romantic. Iar în acest deziderat, musai să apară şi prinţesa. Alexandra. Cu imaginea-i pură şi dantescă de Beatrice. O văd cu pletele-n vânt, cu părul plin de pulbere de stele, navigând cu tine prin spaţiu şi cântând o melodie astrală pe inubliabilele versuri: ”L’Amor che move il sole e l’altre stelle…”Zboară, băiete…! La dracu’ cu Bacu’…
George Stanca, pamflet
