250 kg diferenţa între viaţă şi moarte?
În noaptea de marţi spre miercuri, la ora 02.00, sicriele cu trupurile victimelor au plecat spre familiile îndoliate, urmând ca 11 dintre ei să fie înmormântaţi astăzi.
La câteva minute după ce primul scriu a fost încărcat în maşina de armată, restul de zece au fost desigilate pentru o nouă verificare, sigilate la loc şi apoi puse în maşini. Două dintre sicrie au fost duse la Constanţia, alte două fiind depuse la Casa Armatei din Mangalia.
Cele patru sicrie cu militarii de la baza militară Boboc, printre care şi comandorul Nicolae Jianu, care va fi înmormântat mâine, au fost transportate cu un elicopter militar la Buzău.
Celelalte scrie au ajuns la familiile militarilor din Vaslui, Râmnicul Sărat, Călăraşi, Câmpia Turzii şi Brăila. Cheltuielile de înmormântare vor fi suportate de Ministerul Apărării Naţionale.
Operaţiunile de recunoaştere a celor 11 militari au durat mai bine de 24 de ore. Legiştii au avut o misiune cumplită: identificarea s-a făcut mai mult după accesorii, statură şi în unele cazuri după rămăşiţele actelor de identitate.
6 iulie- După identificare, sicriele cu cei decedaţi au plecat spre familiile îndoliate
7 iulie- La baza militară de la Boboc a fost ţinut un ceremonial militar
Scenarii posibile
Ca în orice anchetă în cazul unei catastrofe aviatice, anchetatorii au mers pe mai multe piste posibile, în funcţie de datele de la faţa locului. Epava aeronavei a fost recuperată şi cărată cu mai multe camioane în Baza militară Tuzla.
1. Supraăncărcarea. AN 2-ul prăbuşit luni după-amiază, lângă aerodromul de la Tuzla, pare să fi fost supraîncărcat. Surse din cadrul anchetatorilor ne-au declarat că este posibil ca cei 12 militari să fi murit din simplu motiv că vechiul biplan AN2 era mult prea greu la decolare. Proiectat pentru a zbura cu 12 persoane la bord, avionul, avea în momentul prăbuşirii, 14 oameni, militarii fiind echipaţi complet pentru misiune. Greutatea în plus a celor două persoane (circa 150 kg) s-a însumat şi cu masa celor 12 paraşute de tipul PSP1 a căror greutate totală a fost de circa 100 de kilograme.
2.Motorul. Dacă în primul moment s-a părut că o pană a motorului aparatului ar fi fost de vină, varianta a picat deoarece s-a stabilit că elicea se învârtea la impact. S-a crezut că oprirea acestuia, combinată cu vremea caldă şi aerul rarefiat din apropierea Mării Negre, nu a mai asigurat portanţa necesară zborului.
3. Greşeală de pilotaj. Greşeala de pilotaj a trecut pe un plan secund deoarece convorbirile cu turnul de control au fost unele normale pe toată secvenţa decolării, iar piloţii erau experimentaţi.
Prima dată s-a vehiculat ideea de o forţare a aparatului în momentul decolării şi punerea lui pe o traiectorie de urcare abruptă, ceea ce ar fi dus la intrarea avionului în limită de viteză şi implicit la prăbuşire. Înălţimea mică, de 150 de metri, la care se afla AN 2-ul nu a fost suficientă pentru redresarea aparatului.
